Miercuri, 19 octombrie, începând cu ora 17,30 , târgujienii sunt așteptați la Muzeul Național ”Constantin Brâncuși” unde va avea loc vernisajul expoziției: ”RAPSODIA SUFLETULUI” lucrări de pictură semnate EVA RADU și „ANTROPOMECANOMORF”, lucrări de grafică și gravură semnate RĂZVAN DRAGOȘ.
Eva RADU
Eva RADU (n. 26.03.1986, Râmnicu Sărat) pe numele său real Radu Aura Evelina este socotită ca fiind unul dintre cei mai buni pictori-portretiști contemporani. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București, licență (2008), masterat (2010) și doctorat (2017). Din anul 2010 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și membră Association Internationale des Arts Plastiques UNESCO, Paris (FR).
Are o experiență de peste 20 de ani în domeniul artei plastice înregistrând circa 10 expoziții personale și peste 150 de expoziții de grup în Bulgaria, Canada, Franța, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, România, Spania și Turcia.
A obținut peste 70 de premii, medalii, distincții, nominalizări, burse, diplome de onoare, excelență și merit. Cel mai recent premiu este premiul II la Bienala Internațională de Arte Grafice ”Constantin Brâncuși”, organizată de Muzeul Național ”Constantin Brâncuși”.
Expoziția de pictură intitulată „Rapsodia sufletului” aduce în atenția publicului un exercițiu onest asupra portretisticii reliefând câțiva factori indispensabili și totodată însușiți, de pildă: volumetria excelent redată și „scăldată” într-un joc perpetuu de luminozități, apoi exercițiul cromatic raportat la armonia necontenită a nuanțelor, poziționările sugestive ale modelelor „orchestrate” cu meticulozitate de către aceasta pentru a defini expresia, tipologia pensulației, materialitățile redate, identificarea unei anumite atmosfere, recuperarea dialogului estetic (cu trimiteri secvențiale la câteva curente artistice) și nu în ultimul rând identificarea și cuantificarea „geometriei sufletești”.
Eva Radu este înzestrată cu o remarcabilă sensibilitate și un uimitor spirit de observație pentru că ea nu se rezumă doar la redarea unei anumite fizionomii, ci izbutește cu ușurință în a edifica o pledoarie pentru extrapolarea și reliefarea stării sufletești.
Dincolo de chipul pictat, ea este ad literam absorbită de a evidenția frumusețea interiorului, de a reflecta starea, contemplarea, ceva mult mai profund, dincolo de vizibil și percepție. Poate că de aceea ar putea fi socotită ca fiind o „pictoriță a sufletelor”.
Răzvan DRAGOȘ
Răzvan DRAGOȘ, (n.24.05.1992, Alexandria) este absolvent al Universității Naţionale de Arte din Bucureşti, Licență (2015), Disertație (2017), Doctorat (2020), student (programul Erasmus) la
Academia de Arte Frumoase din Praga/ Cehia (2016-2017), student (invitat) la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău / Republica Moldova (2015), student invitat la Universitatea de Arte din Poznan / Polonia (2014).
Răzvan Dragoș a semnat 7 expoziții personale și a participat cu lucrări în peste 200 de expoziții de grup pe plan național și internațional (Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Coreea de Sud, Franța, Italia, Peru, Polonia, Republica Moldova, Serbia, Spania, Statele Unite ale Americii și Turcia)
„Răzvan Dragoș folosește convenția bidimensională. Folosește iluzia spațiului, folosește geometria ca formă de construcție și ca formă de demonstrație a felului în care se poate comunica prin sisteme de codificare și nu prin obiecte propriu-zise.
La Răzvan Dragoș este prezentă o migrație inversă. O migrațiune spre originile graficii, spre originile gândirii în bidimensional, o asumare a unei responsabilități extrem de riguroase și crispate în ceea ce privește natura de limbaj a desenului care trebuie să contureze, să definească și să propună lumii, să propună viziuni.
Dar ceea ce este o limitare din punct de vedere al reperului exterior, ceea ce demonstrează un impas și de cunoaștere și de civilizație și de dinamică, pornind de la iconografia lucrărilor se deschide ca o formă de performanță extraordinară în ceea ce privește capacitatea de analiză, capacitatea de înțelegere și capacitatea de investigație a operei grafice.
Desenul nu a fost niciodată inocent. Acesta este cel mai inseparabil de reflexivitate și de gândire și de inteligență. Dacă în pictură se mai poate păcăli cu o pată de culoare care creează un efect escamotând un deficit de rigoare anatomic, în grafică nu există posibilitatea erorii. Dacă nu se cunosc principiile de bază ale liniei, ale punctului care se mișcă, nu se pot instrumenta spațiile, lipsa de inteligență făcând inutil orice efort și orice încercare de a-i păcăli pe ceilalți.
Răzvan Dragoș și-a asumat responsabilitatea și cumva misiunea, aproape sacerdoțiu de a intra în metabolismul, în anatomia, în complexitatea graficii, a desenului din totdeauna, desenului major.
Că printre anumite lucrări prezente în expoziție și investigațiile lui Albrecht Dürer de pildă, sau investigațiile lui Leonardo da Vinci nu există nicio diferență de atitudine, nicio diferență de principiu, există o diferență de timp și o diferență de obiectiv.” , Pavel Șușară.
