Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale deține documente care oferă informații prețioase despre viața cotidiană din Gorj în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Căminele culturale din acea perioadă erau privite ca un fel de cămine familiale, unde oamenii trebuiau să găsească îndrumare, înțelegere, comunicare și dragoste. Toate satele Gorjului aveau câte un cămin de acest gen, unde aveau loc ședințe și diferite acțiuni culturale.
Printre documentele de la Serviciul Județean Gorj al Arhivelor Naționale putem găsi o „Dare de Seamă” asupra Ședinței Căminului Cultural ținută în data de 2 mai 1943. Ședința era prezidată de Prefect și avea loc la Târgu Jiu, la orele 11:00, în sala Teatrului Căldărușe unde urma să se stabilească programul și planul de lucru al acțiunii național-culturale:
„(…) Înainte de a începe discuțiile, Domnia Sa, spune că primul gând trebuie îndreptat către M.S. REGELE MIHAI I, către Conducătorul Statului Domnul Mareșal Ion Antonescu și către ostașii eroici care apără cu dârjenie strămoșească, crucea și dreptul nostru, iar pentru cei căzuți pe câmp de luptă, propune a se ține un moment de reculegere – întreaga adunare cu piozitate, stă acest moment în picioare.- Dup-aceia, Domnul Prefect explică ordinul, instrucțiunile și subiectele conferințelor de propagandă.- Toată această acțiune se va începe de îndată, în cadrul căminelor culturale sătești și orășenești, de către funcționari, cărturarii din sate și de întreg sfatul căminului, în fiecare sat.- În toate satele Gorjului este cămin cultural.- Toate în majoritate activează bine afară de o mică parte care au o activitate mai mică sau de loc. –Vor fi chemate acum toate la muncă intensă.- Pentru îndrumare și control mai apropiat se vor creia cămine culturale pe plase.(…) Diaconul G. Dănău profesor secundar și Inspector școlar regional, plecând de la înțelesul cuvântului „cămin” care pleacă de la căminul familiei, arată că așa cum aci găsim căldura dragostei, armonia unirii și colaborării tuturor membrilor, s’a dat de către Fundație, organelor și instituțiilor creiate din îndemnul și îndrumarea ei în satele de pe întinsul țării, numele de cămin cultural.(…)”
Planul de acțiune avea câțiva pași ce urmăreau punerea în temă a tuturor românilor, a culturalizării în diferite domenii, a sporirii credinței și încrederii în izbândă. Acțiunea era ordonată de Domnul Mareșal și Guvernul său și se adresa tuturor funcționarilor, cărturarilor și conducătorilor de cămine și urmărea „să crească încrederea românilor în puterile proprii și să mărească spiritul de sacrificiu.”
