Este o plăcere să ai oportunitatea să vorbești cu tineri care își doresc să rămână în țara în care s-au format pentru a încerca să producă schimbări în bine. Andrei Ovidiu Dănăcică, elev al Colegiului Național „Spiru Haret” și vicepreședinte al Consiliului Elevilor, privește viața din perspectiva sa și consideră că plecarea peste hotare nu este soluția și, tocmai de aceea, trebuie luate măsuri în această privință. Are 17 ani și știe că viitorul și-l va face în țara în care a crescut și a primit o educație, chiar dacă mulți ca el preferă să plece în afară, cuceriți de ideea unui trai mai bun, bazat pe slujbe mai bine plătite. Pe lângă funcția pe care o deține în Consiliul Elevilor, Andrei mai face parte și din clubul de teatru „Sterian Sterescu”, căruia i s-a dedicat în întregime, el fiind cel care a inițiat proiectul de revitalizare al acestuia, după trei ani de repaus. De asemenea, s-a implicat într-un proiect destul de interesant ce are ca scop colectarea și biografierea întâmplărilor tragicomice petrecute în ultimi 20 de ani din județul Gorj.
Reporter: Care sunt hobby-urile tale și care din ele crezi că-ți vor fi utile în viață?
Andrei Ovidiu Dănăcică: Eu nu am niște hobby-uri stabile, dar o plăcere vinovată a mea este lectura contemporană și, în special, cea românească, autoarea ce o urmăresc activ fiind Ana-Maria Sandu, autoare de proză scurtă. De asemenea, mă consider un cinefil; îmi place să urmăresc filme românești, iar unul ce-mi trece prin minte este „Terminus paradis „, un film ce încă reflectă societatea românească și viziunea acesteia asupra vieții . Alte filme ce le voi revedea mereu cu plăcere și ce vi le recomand din inimă ar fi:
„Niki Ardelean, colonel în rezervă” ,”Hawaii”, „Marfa și banii”, „Undeva în Palilua”, „Acasă la tata”, „Vânătoarea de vulpi”, „Aferim” ,”Toată lumea din familia noastră”, „Sunt o babă comunistă” ,”Ziua în care am dat de aripi” și preferatul meu, adaptat după romanul cu același nume, de Cecilia Ștefănescu , „Legături Bolnăvicioase”.
Reporter: Cum decurge o zi obișnuită din viața ta?
Andrei Ovidiu D.: La fel ca orice elev conștiincios, mă trezesc cât se poate de devreme, îmi efectuez temele pentru ziua respectivă, apoi mă duc la școală, unde îmi dedic, în întregime, timpul învățatului și dezvoltării personale. Glumeam! Temele în timpul liceului sunt facultative; nu pot să spun ce fac într-o zi normală pentru că fiecare zi diferă și nimic nu se întâmplă de două ori.
Reporter: În ce activități ai fost și ești implicat?
Andrei O.D.: În acest moment sunt dedicat, în întregime, clubului de teatru „Stelian Sterescu” și unui proiect personal, în colaborare cu un bun prieten de-al meu, Bogdan Togoe, acesta fiind constant în colectarea și biografierea întâmplărilor tragicomice petrecute în ultimi 20 de ani în județul nostru.Volumul se va intitula „Frunze pe Jiu „. De asemenea, lucrez la o adaptare dramatică a albumului „Am să mă întorc bărbat” al formației Vama Veche, cu speranța punerii în joc a acesteia, în anul școlar următor.
Reporter: Care este rolul tău ca vicepreședinte al Consiliului Elevilor? Ce ți-ai propus?
A.O.D.: Vox populi, această funcție îmi permite să fiu puntea de legătură dintre cadrele didactice și colegii mei, dorind să rup bariera elev-profesor; Majoritatea țintelor mele au fost atinse, însă ar fi fost loc de mai bine.
Rep.: Ce ai observat din poziția de vicepreședinte? Cum ți se pare această generație de elevi?
A.O.D.: Am observat că elevii sunt mai motivați când vine vorba de activități extracurriculare decât de activitățile standard , aceștia având posibilitatea de a se exprima liber și de a-și dezvolta abilitățile.
Generația curentă are și plusuri și minusuri, iar eu nu sunt în măsură să o dezbat fiindcă și eu fac parte din ea. Însă, pot spune că generația care vine după noi este una îndoctrinată de către superficialitatea mediului urban și online care, de multe ori, este nocivă pentru particularitățile acestora; majoritatea ascultă aceiași muzică, poartă aceleași haine, vorbesc la fel, au aceleași preferințe și când văd ceva diferit, tind să aibă o reacție repulsivă.
Rep.: Îți amintești vreo situație mai aparte în care ai fost pus în calitate de vicepreședinte al Consiliului Elevilor?
A.O.D.: Am avut ocazia să fac parte din juriul concursului de franceză „Les amis francophones” și a fost o experiență plăcută, și chiar dacă nu sunt un francofil, m-am bucurat să văd implicarea, dedicarea elevilor participanți.
Rep.: Ce părere ai despre sistemul educațional din România? Unde ar mai fi loc de îmbunătățiri?
A.O.D.: Nu ar trebui să aruncăm cu pietre în instituțiile de învățământ sau în profesori. M-am săturat să aud că este un sistem bolnav; nu pot spune că este unul perfect funcțional, dar nu ar trebui ca eu și, în special, ceilalți elevi ce au avut rezultate bune pe plan școlar, să-l criticăm, fiindcă noi suntem „un produs al sistemului”. Aceste rezultate se datorează, în mare parte, dedicării profesorilor, care tind să acorde mai mult sprijin elevilor olimpici decât celor ce nu participat la astfel de concursuri. Criticăm școala românească, însă avem laboratoare performante, profesori bine pregătiți și toate condițiile posibile. Și culmea, cei ce trăiesc în mediul rural, nu beneficiază de aceste condiții, dar nici nu i-am auzit să critice sistemul.
Rep.: Ce poți să-mi spui despre Clubul de Teatru din care ai făcut parte? Ți-a deschis noi orizonturi?
A.O.D.: Da, mi-a oferit o nouă perspectivă în viața actoricească ajungând să respect, din ce în ce mai mult, munca și efortul oferit de către actori. La inițiativa mea, clubul de teatru al colegiului nostru a revenit în prim-plan după trei ani de repaus, însă aportul meu a fost unul minim; cele mai multe merite îi revin domnului profesor și actorului Ion Alexandrescu, acesta fiind cel care a coordonat proiectul și datorită muncii depuse, atât de el, cât și de noi, am reușit să câștigăm, în urmă cu trei săptămâni, locul I la festivalul de teatru „Sabin Popescu” de la Novaci, cu piesa „Rocada Sentimentelor”, piesă ce va fi rejucată, joia aceasta, în amfiteatrul CNSH.
Rep.: Ai modele în viață sau persoane pe care le admiri? Cine și de ce?
A.O.D: Una dintre persoanele pe care le admir este fosta mea profesoară de limba română, Oana David, fostă directoare educativă și, totodată, un profesor de elită în județ, aceasta fiind un sprijin moral, atât pentru mine, cât și pentru restul elevilor. Ea este persoana care ne-a susținut în toate activitățile noastre școlare și extrașcolare. Alte persoane pe care le admir sunt prietenii mei, persoane de la care am mereu ce învăța și care-mi vor fi întotdeauna alături.
Rep.: Ce facultate vrei să urmezi și ce părere ai de plecarea peste hotare? Este o opțiune pentru tine?
A.O.D.: Nu m-am hotărât încă, dar știu că îmi doresc să rămân în țară. M-am săturat de cei care spun că în România nu li se oferă nimic. Nu sunt de acord cu unii colegi de ai mei care și-au propus terminarea unei facultăți și plecarea în străinătate. Ne plângem că nu avem spitale, dar majoritatea sunt goale, ne plângem că nu avem școli, dar profesorii tineri pleacă și totul datorită avariției tinerilor care spun că nu vor să muncească în țară datorită salariului mult prea mic deși, cei mai mulți dintre ei, nu au lucrat nici măcar o zi până la absolvirea facultății.
Rep.: Ce crezi că ar putea stopa plecarea tinerilor în străinătate?
A.O.D.: Schimbarea mentalității.Tinerii cresc gândidu-se că, odată cu terminarea facultății, vor pleca în străinătate și vor duce un trai mai bun. Nu mai trăim în anii ’90. Locuri de muncă sunt, dacă sunt bine plătite sau nu, e discutabil, însă nobilitatea unei meserii dispare atunci când o faci doar pentru bani.„Nu îmi place în România, este o țară săracă.”, din ce în ce mai mulți tineri afirmă asta, dar în loc să rămână și să facă parte din generația ce poate aduce schimbarea, aceștia renunță și pleacă peste hotare. Orice generație din ultimii 30 de ani a fost considerată una de sacrificiu. Adevărata generație de sacrificiu a fost aceea care a murit în Piața Victoriei, în decembrie ’89. O ironie a sorții face ca exact tinerii ce vociferau cu patos: „mai bine mort decât comunist” să fie aceia care conduc sistemul „neo-comunist” de acum.Tinerii ar putea schimba acest sistem, în schimb, ei aleg să plece lăsându-i pe alții să ia decizii în locul lor.
Rep.: Care ar trebui să fie prioritățile unui tânăr absolvent?
A.O.D.: Să-și trăiască viața, să se distreze, dar să nu-și irosească niciodată timpul pentru ceva ce nu-și dorește cu adevărat.
Rep.: Ce părere ți-ai format despre viață, în general, și cum e cel mai bine să privești lucrurile?
A.O.D.: Viața nu are „easy mode „, fiecare om trebuind să-și urmeze drumul pe care și-l dorește cu adevărat; iar, când vine vorba de perspectivă, ar trebui să privim viața din toate unghiurile. Un motto după care mă ghidez este: „carpe diem”, „trăiește clipa”.
