Miercuri, 20 septembrie 2023, la 157 de ani de la nașterea poetului George Coșbuc, Consiliul Județean Alba, împreună cu Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba își propun să-l readucă în atenția publică și să-l omagieze, printr-o serie de manifestări.
„Vă invităm așadar alături de noi, pe Aleea Scriitorilor din Alba Iulia, la ora 12.00, pentru a participa la momentul depunerii de flori, la bustul scriitorului, iar pe parcursul zilei, pe pagina de Facebook a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba, veți putea găsi informații interesante despre autorul aniversat”, au transmis organizatorii.
George Coșbuc (20.09.1866, Hordou, actualmente Coșbuc, jud. Bistrița-Năsăud – 09.05.1918, București) este unul dintre scriitorii canonici ai literaturii române. A fost un poet, critic literar, scriitor, publicist și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române.
Poetul a avut o activitate publicistică intensă (a publicat în „Albina”, „Literatură și artă română”, „Noua revistă română”, „Flacăra”, „Revista noastră” etc.), iar în 1901 a fost, alături de Alexandru Vlahuță, director la revista „Semănătorul”, lansând astfel, un nou curent ideologic și literar numit semănătorismul.
Dintre cărțile semnate de marele scriitor, le amintim aici pe următoarele: „Balade și idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oțel” (1899), „Războiul nostru pentru neatârnare povestit pe înțelesul tuturor” (1899), „Ziarul unui pierde vară” (1902), „Cântece de vitejie” (1904) etc.
Despre scriitorul George Coșbuc, Liviu Rebreanu spunea: „A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în imitații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. (…) Coșbuc e primul poet pe care îl dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. (…) Fiindcă a fost țăran, a introdus poezia sufletului țărănesc în literatura noastră. (…) El a descoperit frumusețea, frăgezimea, puterea veșnic vie a țăranului. A turnat-o în forme ademenitoare. A întors privirile spre pământul românesc. Și din pământul acesta a răsărit un suflet nou…”. (Lumina, an II, nr. 251, 14 mai 1918)
