Informații contact

REVISTA CULT URA SRL, Str. Marin Sorescu 2A, Targu Jiu, Gorj

Tel. 0731 088 036

Marian Daogaru este un tânăr din municipiul Motru care a studiat Inginerie Astronautică, specializarea inginer în sisteme spațiale, la Facultatea de Inginerie și Mediu (Faculty of Engineering and Environment) la Universitatea Southampton, instituție de top din Anglia. Gorjeanul a finalizat cu brio un master în domeniu, iar acum este doctorand și asistent universitar la University of Southampton. Tânărul motrean spune că Universitatea Southampton are cel mai bun departament de inginerie spațială din UK. Acesta a fost principalul motiv pentru care a ales să plece departe de casă. Avea visuri de îndeplinit și a făcut tot posibilul să aibă succes! Prin multă muncă a reușit. „Un factor ce m-a determinat să aplic în Anglia a fost accentul pus pe cercetare. (…) Sunt doctorand de la mijlocul lui septembrie 2016. Dar, pe lângă doctorat, pentru că îmi permite programul, sunt și asistent la un curs de anul III de inginerie spațială. La acest curs, profesorul coordonator, plus eu și alt doctorand, îndrumăm studenții cum să producă un design pentru un micro-satelit”, a spus Marian Daogaru.

marian-6

Reporter: Să începem cu liceul și cu rezultatele din respectiva perioadă. Ce ne poți spune?

Marian Daogaru: În liceu am participat în fiecare an la Olimpiada Județeană de Fizică, unde am obținut locul I sau II de fiecare dată, calificându-mă la Olimpiada Națională de Fizică în clasele IX-XI. În clasa a X-a am obținut mențiune la faza națională. Pe lângă olimpiada de fizică, am  participat la numeroase concursuri județene și naționale de fizică.

 

Rep.: Unde ai făcut facultatea și cum a fost admiterea?

M.D.: Am terminat în cadrul departamentului de Inginerie Astronautică ca inginer în sisteme spațiale la Facultatea de Inginerie și Mediu (Faculty of Engineering and Environment), Universitatea din Southampton (University of Southampton).

Admiterea a fost un proces standard de intrare la Universitate în UK: o aplicație UCAS pe site-ul cu același nume, unde a trebuit să trimit o scrisoare de intenție, de ce vreau să studiez subiectul ales, o scrisoare de recomandare de la un profesor, un CV, câteva detalii generale și până la 5 cursuri pe care voiam să le studiez la diferite universități.

Apoi, am așteptat răspunsurile de la universități, fiecare punând o condiție pentru nota la bacalaureat și un test de limba engleză. În final, am dat ca test de limba IELTS și am luat bacalaureatul, urmat de confirmarea locului.

Rep.: Ce a însemnat facultatea pentru tine? Ai studiat la una dintre cele mai bune universități din lume.

M.D.: Ca pentru orice student, facultatea a reprezentat o nouă experiență, în care ești responsabil de aproape toate aspectele vieții tale. A trebui să găsesc o balanță între învățat, distracție și treburi casnice, să zicem așa. În plus, este locul unde continui să te dezvolți și să te definești ca om. Pe lângă cursuri, ai foarte multe oportunități pentru foarte multe activități, să cunoști oameni noi, să cunoști culturi noi.

14202626_1176455165760469_6736680220104672507_n

Rep.: Ce te-a determinat să faci această alegere, să mergi în Anglia la facultate?

M.D.: Cu mult timp înainte de a aplica la universitate voiam să studiez inginerie aerospațială. Să învăț cât mai mult despre navete spațiale, cum sunt construite, cum funcționează industria spațială.

Având în vedere că am fost așa interesat de partea de spațiu, am căutat cursuri în care majoritatea modulelor erau axate pe design de navete spațiale. Așa am ajuns la sistemul universitar, unde am găsit cursuri special axate pe: cum să construiești navete sau misiuni spațiale.

Mai mult, Southampton are cel mai bun departament de inginerie spațială din UK și unul dintre cele mai bune din lume. Facultatea de Inginerie este în permanență în top. Un alt factor ce m-a determinat să aplic în Anglia a fost accentul pus pe cercetare, în special la universitățile ce fac parte din Russell Group. Studenții au câteva ore (de obicei trei la o materie) pe săptămână, iar restul timpului este studiu individual, în care trebui să cauți, să te interesezi, să înveți.

Rep.: Spuneai într-un interviu acordat presei locale din Gorj, în 2014, că vrei să construiești și să pilotezi nave spațiale. Mai este valabilă dorința?

M.D.: Având în vedere că am specializarea de inginer de sisteme spațiale, să construiesc și să fac design de nave spațiale este una din posibilitățile mele de carieră. Așa că, la partea aceasta de întrebare, răspunsul este da. La pilotat e mai greu, pentru că ar trebui să fiu pilot militar. Dar pot fi „pilotate” și de la distanță. Pilotat este impropriu spus, având în vedere că de cele mai multe ori distanța între navetă și Pământ este așa mare, încât poate să ia până la câteva ore comenzilor să fie transmise la naveta. Dar da, și acest lucru m-ar interesa.

marian-7

Rep.: Îți mai dorești să devii astronaut? Ce s-a schimbat în legătură cu visurile tale?

M.D.: Sunt curios cine nu își dorește asta! Să vezi Pământul sub tine; să vezi un continent cu o singură privire. Să plutești (practic ești în cădere non-stop). Să faci parte dintr-o colaborare internațională cum nu a mai fost văzută niciunde. Personal, mi se pare fascinant. Și mai mult, a fi astronaut este un lucru foarte real, nu ceva pe care doar unii îl fac. Este un lucru care în următorii ani va fi la fel de normal ca meseria de președinte/șef de stat (exemplu de job mai rar) sau poate ceva chiar și mai comun.

Rep.: Acum ești la doctorat. Ce studiezi? Cum a fost admiterea?

M.D.: Admiterea a fost pe bază de interviu: am trimis aplicația formată din CV, scrisoare de intenție (de ce vreau să studiez un PhD), scrisoare de cercetare (de ce anume vreau acel PhD, cum văd eu tema de cercetare propusă, cum intenționez să abordez tema de cercetare și ce idei am legat de aceasta), două scrisori de recomandare și notele din anii anteriori.

Apoi, a urmat un interviu de o oră cu 4 intervievatori: cei 2 profesori supraveghetori și 2 dintre cei 3 directori ai programului prin care am aplicat, și anume Centrul pentru Pregătire Doctorală (CDT) în Noua Generație de Modelare Computațională (NGCM). Apoi, după o lună, am primit răspunsul și am început la mijlocul lui septembrie. Doctoratul meu este puțin diferit față de majoritatea. Este format dintr-un an pregătitor la nivel de masterat, urmat de 3 ani de doctorat efectiv.

În primul an, deși l-am numit pregătitor, este la nivel de masterat, trebuie să mențin un anumit standard de note pentru a primi sponsorizare și în anii următori. Anul acesta, timpul meu e împărțit 50% învățat și 50% cercetare. În primul an învățăm despre programare avansată, matematică avansată și modelare computațională: cum să modelezi sisteme complete prin programare. Următorii 3 ani vor fi numai cercetare. Tema mea de doctorat este: „Deșeuri spațiale și evoluția sistemelor spațiale versatile”.

marian-2

Rep.: Este doctoratul job-ul tău?

M.D.: Da, doctoratul este jobul meu. Doctoratul nu e ceva ce fac în timpul meu liber. Universitatea mă finanțează să fac cercetare și au așteptări ca de la orice angajat: un anumit număr de ore pe zi la serviciu, aproape tot anul. Sunt doctorand de la mijlocul lui septembrie 2016. Dar, pe lângă doctorat, pentru că îmi permite programul, sunt și asistent la un curs de anul III de inginerie spațială.

La acest curs, profesorul coordonator, plus eu și alt doctorand, îndrumăm studenții cum să producă un design pentru un micro-satelit. În echipe, ei vin cu ideile, iar noi le răspundem la întrebările legate de toate așteptările de design, sau îi sfătuim cum ar trebui să acționeze în diferite situații.

Rep.: Cum te-au influențat anii petrecuți în Anglia?

M.D.: Sunt de părere că orice om care se mută de unde a crescut oriunde altundeva își va schimba gândirea. Anii petrecuți până acum în Anglia m-au făcut să realizez că dacă vrei ceva, și te lupți destul, poți realiza aproape orice vrei! Și de cele mai multe ori mai sunt mulți oameni care vor același lucru, și poți să cooperezi cu ei să ajungeți la un scop comun.

Iar dacă tu vrei ceva ce nimeni nu a mai făcut până acum sau nu vrea nimeni, trebuie să te uiți cu atenție de ce nu se întâmplă nimic în acel domeniu. Este prea nou și gândirea ta e revoluționară? Atunci trage tare și vei ajunge departe! Mulți au încercat și de fapt nu e fezabil acel lucru, și cei care vor să facă asta nu știu multe? Atunci ar trebui să te uiți și în alte părți, să vezi cum poți schimba, să îl faci un scop fezabil.

Rep.: Câți studenți din Gorj ai întâlnit anii aceștia, în Anglia?

M.D.: Niciunul.

marian-3

Rep.: În ce proiecte ai fost implicat pe perioada studenției, dar de când ești la doctorat?

M.D.: Am fost implicat mai mult în proiecte de cercetare. În anul III am făcut designul teoretic la o misiune către Europa, o lună a lui Jupiter, să investigheze grosimea stratului de gheață de pe suprafața satelitului. A fost un proiect de cercetare, de investigație, nu va zbura niciodată ce am făcut eu

. În anul IV am lucrat în grup la un „țopăitor lunar”: un dispozitiv care, daca ar fi pus pe Lună, ar folosi un motor de rachetă să se deplaseze, practic sărind dintr-o parte în alta. Am mai lucrat și la o stație meteo autonomă, care are nevoie doar de WIFI să pună datele pe Cloud, de unde pot fi accesate.

Deși nu se poate spune că este proiect, am fost implicat din anul III până în prezent în revitalizarea echipei de airsoft (un soft extrem) a Universității. Așa am participat la mai multe competiții împotriva altor universități din UK. Acum lucrez la un proiect de cercetare în care creez un soft ce va dezvolta automat misiuni spațiale, bazat pe datele primite de la utilizator.

Rep.: Care ar fi cele mai interesante lucruri/momente din anii petrecuți departe de casă?

M.D.: Au fost multe momente interesante, nu neapărat unele mult mai interesante decât altele. Poate doar circumstanțele au fost altfel. Când am câștigat prima dată la airsoft cu echipa! Când mi-am prezentat licența și disertația în fața unor comisii. Când, după o lună de lucru, am reușit să pot comunica între 2 microcontroler-e la distanță de 100 de metri fără probleme, pentru „țopăitor”.

Când am montat stația meteo pe una dintre clădirile universității și o văd în fiecare zi când mă duc la birou. Când am fost pe plajă cu câțiva prieteni într-o noapte de iarnă. Acestea sunt câteva amintiri, mai sunt și altele.

marian-55

Rep.: Ce a însemnat colaborarea cu RAL Space? Ce făceai în cadrul organizației?

M.D.: Nu a fost o colaborare propriu zisă. Am avut un internship la acea companie pentru zece săptămâni, între anul II și III de facultate. Am fost software developer și am participat la două proiecte. Primul, am făcut update la unul dintre soft-urile folosite de companie în designul de misiuni spațiale. Acest soft e folosit când se întâlnește o echipă de ingineri de sisteme și fac designul misiunii, și au nevoie să împartă date între ei. Al doilea proiect a fost designul unui robot cu 6 roți, printat 3D.

Rep.: Ce îți dorești pentru viitorul apropiat?

M.D.: Îmi doresc să termin acest an cu bine și să termin doctoratul în timp. Poate și să particip la mai multe conferințe unde voi prezenta ce am lucrat și voi avea șansa să călătoresc. Pași mărunți. Mai mult nu știu ce aș putea să îmi doresc!

marian marian-daogaru-neaparat-2

Distribuie:

1 Comment

  • Malaescu Daniel, 23 decembrie 2016 @ 12:25 Răspunde

    Avem nevoie de astfel de tineri aplecati spre stiinta si implicit spre viitor. Mult succes in continuare !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.