Un forum dedicat momentului împlinirii a 140 de la nașterea marelui savant gorjean Ion Popescu Voitești a avut loc vineri, 18 noiembrie, la Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Christian Tell“.
În cadrul manifestării a avut loc lansarea volumului „Amintiri“, o reeditare a unei lucrări care a apărut în anul 1976, atunci când s-a marcat împlinirea a unui secol de la nașterea marelui geolog. Și atunci, dar și acum, coperta cărții a fost realizată de către profesorul Grigore Haidău. Prezentarea volumului a fost făcută de către muzeograful Albinel Firescu.
La manifestare a fost prezent și strănepotul savantului, Dan Toropu. Acesta a prezentat câteva dintre amintirile din copilăria geologului, evocate chiar de acesta. „Apreciem foarte mult că Muzeul și Biblioteca s-a ocupat ca astăzi să ne întâlnim cu toții aici. Este impresionant că un grup de oameni a căutat ca memoria lui Ion Popescu Voitești să fie prezentă printre noi“.
Dana Cherecheș, geolog de profesie și reprezentant al Bibliotecii Județene, a prezentat, pe scurt, viața și opera renumitului geolog gorjean.
La forum au participat și elevi de la Colegiile Naționale „Spiru Haret“ și „Ecaterina Teodoroiu“.
La finalul manifestării, cei prezenți au vizitat Casa memorială „Ion Popescu – Voitești“, acolo unde există și o colecție paleontologică și de mineralogie, fotografii documentare, manuscrise și obiecte.
„Ion Popescu Voitești – Pietrele țin minte”
Evenimentele dedicate împlinirii a 140 de ani de la nașterea savantului au continuat și sâmbătă, 19 noiembrie, cu manifestarea „Ion Popescu Voitești – Pietrele țin minte”, care s-a desfășurat la căminul cultural din comuna Bălănești. Evenimentul se află la cea de-a treia ediție și este organizat de Primăria Bălănești, Școala Gimnazială „Ion Popescu Voitești”, Asociația „Salvați Identitatea Satului”, Asociația „Renaștem Împreună”; Centrul pentru Cultură , Istorie și Educație, Platforma Unionistă Acțiunea 2012 Filiala Gorj.
Viața și opera lui Ion Popescu-Voitești
La data 18 noiembrie 1876 s-a născut în satul Voitești, comuna Bălănești, unul din cei 5 copii ai lui Ion și ai Anei Băluță, din Radoși. Pierderea mamei, în 1884, a fost dureroasă pentru familie, amintindu-și, în memorii de ziua aceea în care tatăl lui, un munte de om, era roșu de plâns și gemea de durere.
A urmat 5 clase primare în satul natal, apoi gimnaziul la Târgu Jiu. În 1888 a reușit ca bursier la Liceul Carol I din Craiova. La sfârșitul anului I, deși avea note foarte bune, află că e corigent la latină, confundat cu un coleg de clasă, tot Popescu Ion. Își cheamă tatăl care îi cere profesorului să-l examineze din nou și să se convingă care e cel corigent. Așa s-a și făcut și de atunci, în loc de corigent a ieșit al 4 lea pe clasă și i s-a adăugat la nume și comuna de origine, Voitești.
După examenul de bacalaureat, în 1995, s-a înscris la Institutul medico-legal din București. Având repulsie față de cadavre și medicina legală, se transferă, în același an, la Facultatea de Științe, secția Științe naturale. Ca profesori i-a avut pe Ludovic Mrazec, Gh Munteanu-Murgoci, Grigore Ștefănescu. În timpul studiilor universitare a urmat și cursurile Școlii Normale Superioare. Între 1899-1918, a fost profesor în diferite licee din țară: Slatina, Târgu Jiu (1899-1903), Tulcea, Buzău, București.
A participat în 1913 la Războiul Balcanic și între 1916-1918 la Primul Război Mondial. Pentru aprofundarea studiilor de geologie și paleontologie pleacă în 1907 la Viena, pentru doi ani, apoi la Paris, obținând doctoratul în 1910, la Sorbona, cu lucrarea „Studiul geologic și paleontologic al colinelor dintre Dâmbovița și Olt”.
În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat, în principal, pentru a cerceta zăcămintele de sare și petrol din zona neocupată a României, identificând masivul de sare Sărata și zăcămintele de petrol Solonț și Moinești.
Cariera universitară a început-o în 1919, când, prin concurs, a ocupat postul de profesor titular la Universitatea din Cluj și director al Muzeului de Geologie și Paleontologie al Universității.
În 1930 este numit director al Institutului Geologic al României, iar din 1936 profesor la Universitatea din București, Catedra de Geologie, până când s-a pensionat în 1941 și s-a retras în satul natal”, a arătat Dana Cherecheș.
Activitatea științifică a debutat cu cercetarea unor zone din Muntenia, continuând la Cluj cu zona nord/vestică, apoi cu Oltenia, însumând 136 de lucrări care au adus un aport esențial la dezvoltarea geologiei românești. A contribuit la studiul stratigrafiei României , ca parte a volumului Europa. A fost un pionier, un evoluționist și un dialectician în domeniul tectonicii. A susținut numeroase comunicări, multe premiate, la congrese din țară și străinătate și a fost recompensat de multe foruri științifice românești. A murit la 4 octombrie 1944”, a mai arătat Dana Cherecheș.
