Ca mulți alți concetățeni, am fost și eu prezentă la Hobița, în căutarea României autentice. Desigur, îmbrăcată în ie , o ie cusută de un meșter popular din Vâlcea, cumpărată pentru mine, de verișoara mea (muzeograf și expert în recondiționări textile), la un târg de meșteri popular în Satu Mare și trimisă în Gorj prin curier! Deci o ie care a călătorit jumătate de țară (Valcea-Satu Mare-Târgu-Jiu) și despre care vară-mea m-a asigurat că e o capodoperă a stilului deoarece conține elemente etnografice tradiționale zonei. Așadar, o ie care nu putea fi inaugurată decât prin purtare la acest festival. Și pentru că e la modă să găsești zece sau mai multe motive pentru care îți place/ displace ceva, vă enumăr și eu cele zece motive pentru care Festivalul „RomânIA autentică” m-a încântat:
1. Am văzut atâtea modele de ii cât nu credeam că pot exista pe lumea aceasta și nu am reușit să reperez două ii identice (toate femeile vor înțelege de ce apreciez acest aspect! );
2. Erau îmbrăcate în ii persoane cu vârste între 2 și 87 de ani…și asta e o frumoasa dovadă de perpetuare a tradițiilor noastre;
3. Până acum, nu am văzut femeie pe care o ie să nu o facă să pară mai atrăgătoare și mai tânără. Ia înfrumusețează femeia ce o poartă (și nu e doar părerea mea, am făcut un mic sondaj în rândul populației masculine privind acest aspect);
4. M-am întâlnit la acest festival cu o mulțime de oameni pe care, altfel, nu îi văd cu lunile sau chiar cu anii, pentru că acest tip de sărbători sunt un bun prilej de socializare și reînnodare a vechilor prietenii sau chiar de creare a unora noi;
5. Am ascultat muzică populară de calitate, cântată de interpreți de marcă;
6. Am reușit să văd „live”, în afara scenei, artiști pe care îi știam doar de la Tv , ba chiar actorul Toma Cuzin (Firicel din „Las Fierbinți” ) a făcut fotografii alături de toți cei care i-au cerut acest lucru;
7. M-am minunat ce hore știu să încingă românii sub cerul înstelat, pe muzica Niculinei Stoican și cum, instinctiv, găsesc acel ritm în care se mișcă toți ca unul, deși sunt de vârste și staturi diferite și, poate, până a se prinde de mână în acel dans nu s-au întâlnit niciodată în viață …;
8. Mi-au plăcut că la festival erau și meșteri populari cu veșmintele cusute de ei, că oamenii chiar au început să cumpere și să aprecieze aceste haine, că le poartă din ce în ce mai mult și pe stradă sau la birou, sau în vacanțe…într-un cuvânt că portul tradițional a devenit parte din viața noastră cotidiană și nu mai e doar piesă de muzeu cum era până nu demult;
9. Mi-au plăcut „băncuțele” din fața scenei, ingenios făcute din mici baloți de paie;
10. M-a bucurat faptul că am văzut jucând și cântând ansambluri de copii din colțurile județului, în straie populare frumoase și se vedea că o fac cu bucurie și dăruire…și am avut certitudinea că suntem abia la începutul regăsirii României autentice…de fapt, la începutul regăsirii noastre ca popor. Sper ca anii ce vin să îmi dea dreptate. Așadar, să nu ratați anul ce vine Festivalul Iei Românești! Merită să fiți prezenți .
