Au trecut peste două decenii de când ultima secție a Combinatului ”Victoria” din Călan a fost închisă. Astăzi, dacă ajungi în acest oraș, din Hunedoara, vei găsi puține lucruri care mai aduc aminte de acest colos industrial. Majoritatea construcțiilor metalurgice au fost demolate, iar în locul lor, pe o suprafață de 40 de ha, a apărut un parc industrial.
Primul furnal a fost construit în anul 1869 și a fost pus în funcțiune doi ani mai târziu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, uzina producătoare de fier și fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din tară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliți în coloniile muncitorești de la Călan. O cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materiilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari, iar pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei.
În anii interbelici, uzina care ajunsese să aibă peste 700 de muncitori a intrat în proprietatea societății „Titan, Nădrag, Călan”, deținută de industriașii Edgar și Max Ausnit. După Al Doilea Război Mondial a fost naționalizată, iar regimul comunist a transformat-o într-un combinat, care s-a extins treptat în deceniile următoare ajungând să ocupe pe o suprafața de aproape 100 de hectare.
Mulți localnici din Călan, un oraș cu circa 10.000 de locuitori, aflat peste dealurile Hunedoarei, la zece kilometri de municipiul Hunedoara, își amintesc și acum melodia care ilustra atmosfera din anii 2000 a orașului de pe malurile Streiului: ”În Călan, în Călan / Lumea n-are niciun ban / Dar în Călan la noi / Toți sunt șmecheri și smardoi”, era refrenul popular care răsuna în discotecile și barurile din Hunedoara.
