Valentin Marian Săvoiu are 18 ani, este în clasa a XII-a, și este unul din cei mai inteligenți elevi ai Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. Joacă șah încă de la grădiniță și este sportul care, spune el, i-a crescut enorm nivelul de răbdare, concentrare și atenție. Informatica este adevărata sa pasiune, aceasta fiind și materia la care Valentin a obținut trei medalii de bronz la Olimpiada Națională. Tânărul elev eminent a reușit să-și mențină o medie generală de 10 în clasele V-XI și speră ca și anul acesta să obțină aceiași medie, când crede că va fi și șef de promoție în Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”. Este decis să urmeze o meserie în domeniul informaticii, dar în străinătate, unde crede că își va asigura un cadru stabil pentru a-și întemeia o familie. Iubește foarte mult și muzica, piesele trupelor sale favorite de Heavy Metal fiind nelipsite din activitățile lui zilnice. Pentru omul care este astăzi, le mulțumește părinților care i-au oferit „cei 7 ani de acasă” și profesorilor excepționali care îi împărtășesc pasiunea pentru matematică și informatică. „Sunt un om calm, calculat, căruia îi place mereu să analizeze orice posibilitate înainte de a face o mișcare.”, se caracterizează Valentin Marian Săvoiu.
Reporter: Este de lăudat faptul că ai reușit să obții o medie generală de 10 în clasele V-XI; Crezi că și anul acesta vei atinge această performanță?
Valentin Marian Săvoiu: Este greu de spus dacă voi reuși sau nu să obțin media 10 și anul acesta, dar pot afirma că eu voi face tot ce îmi stă în putere pentru a obține această realizare. Cel mai probabil, voi fi șef de promoție în CNTV.
Reporter: Cum reușești să îți menții notele atât de mari? Faci meditații, studiezi lecții suplimentare sau ai o memorie foarte bună?
Valentin Marian S.: În principal mă bazez pe gândire, încercând să învăț orice logic, să leg informațiile între ele. Am făcut și meditații, dar acestea doar pentru olimpiadele școlare și pentru pregătirea examenului de bacalaureat.
Reporter: Cât de mult a contat ajutorul părinților și al profesorilor în formarea ta intelectuală?
Valentin M.S.: Evident, sunt extrem de importanți acei „7 ani de acasă” , care sunt datorați părinților. Pe lânga asta, am avut norocul de profesori excepționali care să îmi împărtașească pasiunea pentru materii, precum matematica sau informatica, și care să mă ajute enorm înspre a mă forma intelectual, dar și ca om.
Reporter: Pe lângă medalia de bronz obținută la Olimpiada Națională de Informatică, ce alte premii ai mai luat de-a lungul timpului?
V.M.S.: Am obținut trei medalii de bronz la Olimpiada Națională de Informatică, în clasele IX, XI și XII, premiul II la Olimpiada Județeană de Informatică în clasa a IX-a, premiul I la Olimpiada Județeană de Informatică în clasele XI și XII. La Olimpiada Județeană de Matematică am obținut premiul I în clasele X, XI și XII.
Rep.: Te-ai aflat vreodată într-o situație în care să te fi simțit depășit? Care?
V.M.S.: Probabil în cea mai mare parte a studiului informaticii mă simt depășit. Faptul că această știință evoluează odată cu mine și că există atâtea lucruri pe care nu le știu este fascinant și este unul din sursele pasiunii mele. Mă bucură faptul că voi avea mereu ceva nou de învățat, fie un nou limbaj de programare, fie doar să îmi întregesc cunoștințele în limbajele deja cunoscute.
Rep.: Te pregătești pentru examenul de bacalaureat. Te simți pregătit? Ce plănuiești să faci după absolvirea liceului?
V.M.S.: Mă simt pregătit pentru examenul de bacalureat, în special la matematică și informatică. Îmi voi dedica o mare parte din timpul rămas învățatului la literatură, deoarece acela este punctul meu cel mai slab. După absolvire, intenționez să-mi continui studiile la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității București, pe secțiunea Informatică.
Rep.: Ce lucruri te pasionează și care este subiectul despre care nu te saturi să discuți?
V.M.S.: În afara studiului matematicii și informaticii sunt pasionat, în primul rând, de muzică. Ascult muzică când învăț, când joc diverse jocuri pe calculator, în timp ce merg și înaintea oricărui examen. Aș putea vorbi ore în șir despre trupele/piesele mele favorite din genul Heavy Metal. O altă pasiune a mea este șahul, pe care o practic de peste 10 ani.
Rep.: Care este meseria pe care nu te vezi având-o niciodată și de ce?
V.M.S.: Sunt destul de sigur că voi lucra în domeniul informaticii și nu mă văd având orice altă meserie, deoarece am nevoie de o meserie care să mă împingă mereu spre progres.
Rep.: Probabil ai și un model în viață. Cine te inspiră și de ce?
V.M.S.: Nu am niciun model aparte. De la foarte mulți oameni am avut de învățat, iar pe această bază mi s-a format personalitatea. Mi se pare foarte important să analizez perspectiva altei persoane și să decid dacă urmează să mi-o însușesc, și nu să analizez persoana, să o consider un model care trebuie urmat.
Rep.: Spune-mi despre lucrul sau lucrurile pe care speri să le schimbi în viitor.
V.M.S.: Un lucru pe care aș vrea să-l schimb este nivelul de automatizare. Cred într-un viitor în care omul va gândi, iar robotul va munci.
Rep.: Care este părerea ta legată de studiul sau munca în străinătate. Te vezi în acea postură?
V.M.S.: Intenționez să mă angajez în străinătate deoarece consider că așa mi-aș asigura un cadru stabil în care să-mi întemeiez o familie. Consider că România va deveni o țară în care studenții vor dori să rămână doar dacă vor apărea aici schimbări majore. Iar primul pas spre această schimbare este educația în masă. Dacă poporul este bine educat, în toate meseriile vor ajunge oameni pregătiți pentru a împinge țara înainte. Din păcate, în momentul de față, aici se află în majoritate analfabeții funcționali, ceea ce se vede și în numărul candidaților respinși la nivel de bacalaureat.
Rep.: Pentru ce ești cel mai recunoscător în viață?
V.M.S.: Sunt cel mai recunoscător pentru faptul că am descoperit informatica. A ști că pot câștiga venituri substanțiale făcând ceea ce îmi place este de nedescris. O decizie care mi-a marcat decisiv viața a fost înscrierea la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, care m-a propulsat în plan intelectual, la fel cum face cu cei mai buni elevi ai județului Gorj în ultimele decenii. Cred cu tărie că este cel mai bun liceu din județ, și chiar unul competitiv la nivel național.
Rep.: Cât de departe ești dispus să mergi pentru a obține ceea ce îți dorești?
V.M.S.: Sunt dispus să depun efort proporțional cu importanța țelului. Mă ajută enorm stabilirea unui sistem de priorități la care mă raportez pentru a mă asigura că nu pierd ceva mult mai important urmărind un țel minor. Sunt o fire ambițioasă, determinată, dar care știe că unele lucruri sunt, totuși, imposibile.
Rep.: Spune-mi un citat la care te gândești cel mai des.
V.M.S.: Citatul care m-a impresionat cel mai mult este un paradox atribuit lui Socrate: „Tot ce știu este că nu știu nimic și nici de asta nu sunt sigur.” Pe de o parte, faptul că este un paradox mă intrigă. Pe de altă parte, ideea că astfel de înțelepciune era accesibilă filosofilor din Grecia antică este încă o dovadă a complexității firii umane. Deși cunoaștem o parte neglijabilă din ce am putea cunoaște, sunt convins că omul va continua să-și pună întrebări și, prin urmare, să cunoască.
