Torturile doamnei Mona și poveștile lor: „Când fac la un tort, lăsând munca la o parte, totul se rezumă la bucuria de a dărui!”

Orice ai face în viața asta să faci plin de pasiune și să îți placă ceea ce faci, acesta este unul dintre principiile unei doamne în adevăratul sens al cuvântului, o femeie a cărei poveste de viață este complexă, cu bătălii câștigate în fața destinului, căci niciodată nu și-a pierdut speranța și credința în Dumnezeu. Gospodină desăvârșită, doamna Mona-deși numele de botez este altul, toată lumea o strigă așa-transformă torturile pe care le face în adevărate opere de artă, la care muncește cu multă migală și trudă, dar mereu, oricât de greu ar fi, cu multă pasiune! Cei care au gustat torturile doamnei Mona spun că abia s-au putut opri, atât de bune sunt! Povestea unei doamne blânde, plină de povețe, o femeie căreia îi plac provocările în toate domeniile, care spune că oricât ai trăi, tot mai ai câte ceva de învățat, vă invităm să o aflați mai jos!

Ne-am întâlnit într-o zi de vineri, în zi de sărbătoare și ceea ce trebuia să fie un interviu pentru „Cult-ura” s-a transformat rapid într-o discuție plină de vitalitate, animată în special de doamna Mona, care te transpune în lumea dulciurilor făcute în casă, a migalei necesare pentru realizarea lor, o lume a imaginației și pasiunii!

Crescută într-o familie frumoasă, în care și mama și bunica se pricepeau să gătească și o făceau cu multă plăcere, Mihaela Aninoiu a învățat de mică tainele culinare pe care și acum le utilizează. Își amintește și acum cum, în copilăria sa, de la mesele festive nu lipsea niciodată tortul.

„Toată lumea îmi spune Mona, așa mi-a plăcut mie! Îmi amintesc din copilărie, cu bucurie, de fiecare dată, cum la mesele festive mama făcea câte un tort. Nu era sărbătoare fără tort! Mai mare dragul! Se gătea mult pe vremea aceea. Din păcate, acum se pierd rețetele tradiționale, mâncarea făcută în casă. Eu păstrez caietul mamei, care îl avea de la bunica. Este plin cu rețete.

De când eram mică, mă învârteam după fusta bunicii când gătea și apoi, când aveam opt-nouă ani, eram pe lângă mama prin bucătărie și așa am început să prind diverse secrete. De felul meu, sunt o mâncăcioasă și fur idei de rețete de unde pot! Mereu am gătit, îmi place foarte mult”, a spus doamna Mona.

Și-a crescut băieții singură: „Le-am fost mamă și prietenă! Așa suntem și acum!”

Nu i-a zâmbit mereu viața doamnei Mona, însă femeia această dârză nu și-a pierdut niciodată speranța și credința în Dumnezeu. Este mama a doi băieți, care acum sunt bărbați în toată firea. Deoarece a divorțat când fiii săi erau în clasele primare, doamna Mona a fost nevoită să o ia de la capăt și să găsească soluții pentru a le oferi copiilor săi ceea ce meritau. Le-a fost și mamă și tată, dar și o bună prietenă, așa că aceștia au crescut frumos, moștenind caracterul mamei lor, inteligența și bunătatea sa. Sunt, ca și doamna Mona, oameni buni, care știu să dăruiască și să prețuiască adevăratele valori ale vieții.

„Fiecare dintre băieții mei știe să gătească, ei stăteau pe lângă mine prin bucătărie. Le place. Le-am fost mamă și prietenă, dar am fost și exigentă. Așa sunt și ei. Așa suntem și acum! Băieții mei sunt oameni serioși, profesioniști în meseriile pe care și le-au ales, apreciați acolo unde își desfășoară activitatea. Ca mamă, sunt foarte mândră! De fiecare dată când termin de făcut un tort, prima fotografie lor le-o trimit. Ei sunt principalii mei critici”, a spus, zâmbind, doamna Mona.

Torturile doamnei Mona, rezultatul a ore întregi de migală

Făcea mereu, pentru cei dragi, torturi pe care le orna cu multă atenție la detalii, dar de câțiva ani a început să aibă și alți „clienți” fideli, care apelează la priceperea sa ori de câte ori au câte o ocazie specială în familie. Cu ani în urmă, doamna Mona a creat primul său tort sub forma unei mașinuțe. Era o provocare pe care a acceptat-o bucuroasă, dar și curioasă de rezultat. Finul său a fost foarte încântat de rezultat! Au urmat alte provocări cărora le-a făcut față!

După câțiva ani, căutând mereu noi informații în domeniu, doamna Mona a descoperit pasta de zahăr și a început o nouă etapă în activitatea sa de patiser amator (folosim cuvântul amator de nevoie, dar ceea ce realizează doamna în materie de torturi depășește mulți cofetari-patiseri din județ n.red.). A realizat sute de torturi până acum și spune că mereu încearcă lucruri, decorațiuni, idei noi.

„M-am uitat pe internet la diverse filmulețe și am văzut că există pasta de zahăr, din care se modelează forme diverse. Acum, de curând, am urmat și un curs la București, în arta Royal Icing sau celebra glazură regală. Am avut un profesor din Italia și a fost un curs extrem de interesant! Este o adevărată provocare să lucrezi cu această tehnică. Sunt tehnici complexe, mult de muncă, dar mie îmi place foarte mult.

De-a lungul acestor ani, câteva dintre torturile făcute de mine au ajuns în Austria și Anglia, la București, aici, la noi în Gorj, cele mai multe. Când primesc o comandă pentru un tort, încerc să aflu cât mai multe informații despre cel sărbătorit. Nu doar în materie de gusturi, la arome, ci despre el, ca om. Am clienți care îmi spun tema și eu aleg cum va fi tortul, ca model, ornamente, formă.

Dumnezeu mă ajută și mă inspiră! Am momente când mintea nu știe ce să facă, dar mâna începe să creeze! De la Dumnezeu vine inspirația. Mereu am avut speranță și credință în Dumnezeu!”, a declarat doamna Mona, ale cărei torturi sunt ca niște opere de artă.

„Devin una cu tortul”

De-a lungul timpului a creat torturi în cele mai diverse forme: o vioară, un Turn Eiffel pentru o tânără târgujiancă, mașini, sania lui Moș Crăciun, teren de fotbal, păpuși. La fiecare muncește mult pentru ca detaliile să fie perfecte. De la culorile și nuanțele folosite, la ornamente, figurinele create, totul necesită atenție.

„Albușurile le bat cu telul, adică cu mâna. Nu folosesc mixer. Am bucătăria utilată, dar așa îmi place. Fiecare lucru care pare simplu, este destul de complex în realizare. De la început, de când primesc comanda, caut inspirația, caut să fie pe măsura celui pentru care îl fac. De când bat ouăle pentru blat, devin una cu tortul! Mă întreb mereu: Doamne, cum să fac să fie mulțumit cel care îl primește? Să fie bucuros sau bucuroasă de ce primește?

Simt emoții în stomac de fiecare dată când lucrez la un tort. I-am făcut mătușii mele un tort sub forma mașinii sale de cusut. Dânsa este croitoreasă. M-a bucurat enorm reacția sa, a fost atât de fericită de surpriza pe care i-am făcut-o!

Pentru această reacție muncesc, nu pentru banii pe care i-aș câștiga. Să văd reacția clientului, bucuria sa și sunt cea mai fericită! Când fac la un tort, lăsând munca la o parte, totul se rezumă la bucuria de a dărui! Toate au o poveste! Dacă ar fi să fac o afacere din pasiunea mea, nu s-ar merita, când vine vorba de câștig financiar”, a spus doamna Mona. Pe doamna și minunatele sale torturi o găsiți și pe Facebook, trebuie să căutați „Monela Monu”.

Pentru viitor își dorește sănătate și nu își face alte planuri. După ce se va pensiona își dorește să se perfecționeze și mai mult în domeniul patiseriei și torturile sale să aducă bucurie celor pe masa cărora ajung!