Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu a început noua stagiune cu premiera piesei „Toboșarul”, pusă în scenă de Mălina Andrei și Radu Botar, o piesă de teatru pentru întreaga familie. După ce, în prima fază, a fost jucată în amfiteatrul din centrul Municipiului Târgu Jiu, piesa a fost mutată în sala de spectacole a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”. Cu toate că „Toboșarul” este un spectacol creat pentru a se juca afară, acesta se pliază foarte bine și pentru interior. Vreau să spun de la început că această piesă nu are legătură cu spectacolul de stand – up comedy jucat pe 16 septembrie, sunt două evenimente total diferite.
După ce am văzut această piesă de teatru, care durează aproximativ două ore, am tras următoarele concluzii:
– pentru a înțelege această piesă ar trebui ca unii, care comentează fără să meargă în sala de spectacole, să știe basmele scrise de Petre Ispirescu, basme care se citesc prin generală, dacă mai țin bine minte, sau măcar să citească basmul Ileana Simziana și vor vedea că mare parte din textul piesei „Toboșarul” este din această opera a lui Petre Ispirescu;
– totodată, pot spune că este o piesă de familie, o piesă pe înțelesul tuturor. Chiar am văzut anumite reacții prin oraș care spuneau că această piesă nu este pentru cei mici…greșit. Este o piesă la care poate să meargă toată lumea, exceptând poate pe cei sub 6 – 7 ani, care cred că s-ar plictisi ținând cont de durata piesei, nu conține cuvinte vulgare, cum s-a indus acest lucru, și are momente în care implică și publicul în acțiune;
Este o piesă la care s-a muncit foarte mult, iar acest lucru se poate vedea prin modul în care actorii își gestionează foarte bine rolurile. Se mai observă că s-a lucrat foarte mult pe partea de producție, chiar și pe scenografie.
– un alt aspect ce mi-a plăcut este legat de jocul de lumini, de acele lumini de discotecă cum zic unii. Cine le-a gândit le-a gândit foarte bine…a știut să le plieze perfect pe fiecare secvență din piesă;
– și că tot scriam mai sus de scenografie…aș vrea să scot în evidență și construcțiile scenografice care dau viață personajelor de basm (cai înaripați, zmei, păsari). Au fost foarte bine construite și sunt foarte bine manevrate de către actorii. Dacă stau bine și mă gândesc cred că este pentru prima dată când văd astfel de construcții pe scena teatrului din Târgu Jiu. Felicitări!
– am rămas impresionat să văd sala de spectacole aproape plină, familii care au venit cu cei mici să vadă această piesă de teatru și care la final au aplaudat minute în șir prestația actorilor…asta spune multe.
Și ca o concluzie de final…este o piesă pe care o recomand, o piesă altfel față de cum a fost învățat publicul din Târgu Jiu. Genul acesta de piese se văd destul de des la Festivalul de Teatru de la Sibiu, acolo unde lumea le primește foarte bine, sau pe la anumite festivaluri de teatru stradal din București.
