Teodor Costescu, gorjean la origini, a fost o figură marcantă a țării noastre. Politicianul a avut numeroase realizări în domeniul cultural, astfel că a ajutat la ridicarea unui teatru si a revoluționat educația. S-a dovedit a fi, mai întâi de toate, om, iar mai apoi politician. Acesta și-a vândut averea pentru acte de caritate. De numele acestui mare pedagog, ctitor si om politic, se leagă construcția Palatului Culturii din Turnu Severin, un edificiu emblematic în orașul de la Dunăre. Pentru munca depusă în folosul actului cultural, Teodor Costescu a fost medaliat de regele Carol al II-lea, iar ani mai târziu ajunge să facă parte din Academia Română.
Gorjeanul Teodor Costescu s-a născut la 30 martie 1864, în orașul Rovinari într-o familie de intelectuali. Acesta urmează cursul inferior la Liceul „Carol I” din Craiova și cel superior la Liceul „Sf. Sava” din București, iar apoi obține o bursă la Facultatea de Științe – secția fizico-chimie, din București. La absolvirea facultății, profesorul și savantul dr. C.I. Istrati, îi propune să rămână colaboratorul său, dar este refuzat, acesta alegând să rămână în provincie, „între oltenii lui, să-i învețe carte.” , ar fi spus Costescu.
La 1 mai 1892 este numit director al Liceului „Traian” din Turnu Severin. Aici și-a început gorjeanul cariera de pedagog, transformând liceul „Traian” într-o unitate școlară de elită. A dotat liceul cu laboratoare moderne, bibliotecă, internat și grădină botanică. Avea convingerea că numai dascălii foarte buni pot oferi elevilor o educație temeinică, așa că urmărea să îi aducă pe cei mai pregătiți. Și astfel „Liceul «Traian » avea unul dintre cele mai strălucite consilii de profesori secundari din toată țara”, menționa marele matematician Petre Sergescu, în lucrarea „Un mare dascăl: Theodor Costescu” (Cluj, 1940). Tot Teodor Costescu este cel care propune introducerea uniformei școlare, idee contestată de ceilalți profesori, din motive financiare. În final, Costescu reușește să-l convingă pe ministrul de la vremea respectivă, dar și pe părinți „arătându-le că noua îmbrăcăminte e și mai trainică și mai frumoasă și, mai ales, că prin ajutorul ei poate exercita un control asupra purtării elevilor în afară de școală și face să dispară, cel puțin exterior, contrastul dintre bogat și sărac” spune Ștefan Bodiu în lucrarea ”Istoricul Liceului Traian din Tr. Severin, 1883-1903.” La scurtă vreme, ministrul a dispus ca uniforma obligatorie să fie introdusă în toate liceele din țară. În 1897 înființează împreună cu I. Șt. Paulian, corul „Doina”. Pentru activitatea sa, Teodor Costescu a fost decorat cu „Medalia pentru Merit” de către regele Carol al II-lea.
În 1905 a fost ales prefect al județului Mehedinți și în doar doi ani s-a dovedit a fi un demnitar ambițios, având o sete incredibilă să realizeze ceea ce alții doar visau să facă. Și-a propus să construiască 275 de școli, din care a reușit să ridice doar 66. Totodată, a construit Școala de agricultură de la Gemeni, Judecătoria de la Baia de Aramă, 12 bisericii și primării, drumuri comunale și județene și a sprijinit construirea a cinci spitale, dotate cu tot necesarul.
Cea mai de seamă realizare a lui Teodor Costescu este Palatul Culturii din Turnu Severin. Acesta a fost nevoit să-și vândă din avere pentru a achita din datoriile făcute pentru a ajuta finalizarea lucrărilor la acest palat, inaugurat în anul 1924. Acest om i-a mai surprins pe severineni prin faptul că a donat o parte considerabilă din averea sa pentru refacerea acoperișului Teatrului „ciuruit de gloanțele dușmane”. Foarte modest din fire, Teodor Costescu a ținut să menționeze că la realizarea edificiului au contribuit toți oamenii cu suflet bun din orașul Severin și din județul Mehedinți. Pentru a putea finaliza sala de spectacole a Palatului Culturii, Teodor Costescu și-a vândut propria casă, iar ulterior a locuit în clădirea Teatrului.
La 30 mai 1934, munca omului politic este răsplătită, astfel că este primit în Academia Română, în semn de mare apreciere a operei culturale întreprinse. Cinci ani mai târziu, pe 25 martie 1939, Teodor Costescu se stinge într-un sanatoriu bucureștean. Ca omagiu, Colegiul Economic din oraș și maiestuosul Palat al Culturii din Turnu Severin au primit numele gorjeanului care a devenit o emblemă a istoriei.
