Vlad Spătaru este un tânăr care s-a născut în Constanța, dar la vârsta de nici un an a plecat din România împreună cu părinții. Sunetul naiului i s-a întipărit în suflet de mic copil și l-a redescoperit mai târziu. Vlad este arhitect, fiind absolvent al Universității din Viena, dar își dorește foarte mult să meargă pe drumul muzicii. Din acest motiv, s-a înscris la clasa de nai a profesorului gorjean Dumitru Pasăre, în cadrul Facultății de Muzică din Craiova. Tânărul parcurge mii de kilometri doar pentru a veni la cursuri sau examene. Vlad a evoluat rapid și a cântat cu adevărate personalități în domeniul muzical. Vlad Spătaru este singurul naist din Austria cu studii superioare la nai și, de aceea, cel mai important naist din Austria.
Reporter: Care a fost primul contact cu naiul? Există în familie o tradiție pentru muzică?
Vlad Spătaru: În familia mea sunt mai mulți muzicieni. De exemplu, tatăl meu este dirijor. Eu trăiesc alături de părinți în Austria, dar ceilalți membrii ai familiei, cum sunt bunicii, trăiesc în România. Imediat după Revoluție, făceam traseul dintre Constanța și Viena cu mașina.
În timpul drumului, aveam o casetă cu maestrul Gheorghe Zamfir. Avea o parte mai tristă și mai veselă. Mie îmi plăcea partea mai veselă, unde era Hora, Staccato si Ciocarlia. Pe un drum care durează 20 de ore, această muzică s-a întipărit în viața mea și am căpătat această pasiune pentru sunetul de nai, sunetul deosebit al maestrului Gheorghe Zamfir.
Toate aceste călătorii au început de la vârstă de doi sau trei ani. De abia realizam ce este viața și aveam, deja, pasiunea pentru nai. A urmat o perioadă în care am urmat un curs de pian, dar profesorul nu a avut calitățile necesare să mă atragă către acest instrument. Am mai avut o profesoară din Spania, care locuia la Viena. Nici dânsa nu a știut să mă câștige. Eu le-am spus părinților mei că aș vrea să cânt la nai, dar ei au considerat că este o glumă.
A cumpărat, din întâmplare, un nai
Rep.: Cum ați început să cântați la nai?
V.S.: Eram la sfârșitul verii, la mare, la Constanța, cu niște prieteni și am zis să cumpărăm un joc de table. Am deschis jocul, dar lipsea un pul. Am mers la o tarabă să găsesc un set de puluri. I-am cerut unei doamne bătrâne și, în timp ce căuta, am văzut niște naiuri de decor. Am întrebat-o cât costă și mi-a spus că 40 de lei, dar, pentru că este sfârșit de sezon, mi-l dă cu 30 de lei. I-am spus în glumă că dacă mi-l dădea cu 20 de lei îl luam, iar atunci mi-a spus să-i dau 20 de lei. Mi-a fost rușine de gluma mea și l-am luat. Acasă, m-am chinuit să suflu în naiul pe care l-am cumpărat.
Eu nu știam atunci ce înseamnă naiul. Apoi, mi-am cumpărat un nai peruan din Austria. Am căutat pe internet cum se cântă. Am luat și o metodă de nai. Apoi, am căutat un nai în Austria, dar nu am găsit. Am găsit în România de diferite calități, feluri de lemn.
Mi-am comandat la Viena patru naiuri și am mai cumpărat două când am venit în țară, pentru că atunci când ești începător, niciunul nu sună bine și este firesc să dau vina pe instrument. În final, am ajuns la un nai de la Ion Preda, cel mai mare constructor de naiuri, care a realizat instrumentele pentru Radu Simion, Gheorghe Zamfir, Damian Luca. Motivul pentru care am învățat să cânt la nai a fost prima întâlnire cu Cornel Pană, profesor la Liceul „Dinu Lipatti“ și un om de mare cultură.
Rep.: Cum l-ați cunoscut?
V.S.: Am făcut rost de numărul său de telefon. Îi văzusem la concertele la Ateneul Român, dar nu am avut curajul să-i propun să mă pregătească. Atunci am făcut rost de adresa dumnealui de e-mail și i-am scris. M-a chemat la un master class în Franța, care se desfășura la Grenobles, în estul Franței, care se află la o distanță de 1.500 de kilometri de Viena. A fost o săptămână eveniment.
Se întâmpla în anul 2009 sau 2010. Eram singurul român de acolo și am pus instrumentele pe pian. Colegii mei, care erau francezi, le-au luat și au început să sufle în ele. Am rămas puțin surprins, pentru că eu umblam cu șervețelele dezinfectante după mine. S-a format acolo o familie. Erau cursanți de la vârsta de 8 ani și până la 73 de ani. Cornel Pană este un om de caracter și un pedagog extraordinar, care a reușit să-mi deschidă orizontul în ceea ce privește naiul. Acesta a fost primul pas.
Rep.: Ați continuat să lucrați cu domnul Cornel Pană?
V.S.: Pot spune acum că îmi este ca un frate. Săptămânal sau chiar zilnic îmi trimite pe internet partituri și mă îndrumă. Am avut diferite evenimente la care am participat împreună. Cornel Pană mi-a rămas profesor și prieten. El este pe primul loc în ordinea priorităților mele. Este un om de o calitate interpretativ-muzicală extraordinară. Abordează un repertoriu foarte dificil. Cu cât este o piesă mai grea, cu atât se simte mai bine pe ea. Pentru mine este un fenomen.
Rep.: Cu cine ați mai colaborat în domeniul muzical?
V.S.: Cornel Pană m-a dus să-mi facă cunoștință cu maestrul Radu Simion, care era reprezentantul naiului în România de pe timpul comunismului. La orice dineu oficial era preferatul casei Ceaușescu. Când a venit Richard Nixon în țară sau alți președinți, Radu Simion era prezent. A fost și ginerele lui Fănică Luca. Acest om, care este pentru mine un gigant muzical, mi-a arătat foarte multe din secretele naiului. Din păcate, în urmă cu doi ani a decedat și nu am putut continua colaborarea.
Studentul naistului gorjean Dumitru Pasăre
Rep.: Cum l-ați cunoscut pe naistul și profesorul gorjean Mitel Pasăre?
V.S.: L-am cunoscut pe domnul Mitel Pasăre pe internet, pentru că noi suntem ca o comunitate și avem subiecte comune. Mi-a povestit atunci că face naiuri, că a făcut cadou instrumente pentru 70 de copii și că este prieten cu maestrul Zamfir.
M-a rugat să-l ajut să procurăm bambus tonchin, care se găsește în China și în America de Sud. Am sunat prin sute de locuri și am zis să riscăm și să-l luăm din America de Sud, pentru că poate să vină și spart ca urmare a condițiile de transport. Într-o dimineață, domnul Pasăre m-a sunat să-mi spună: «Tu ești nebun? Știi cât bambus mi-a venit la Târgu Jiu? Cum îl car sus?».
Dânsul are atelierul pe acoperișul blocului. Așa s-a legat o prietenie. Ne-am întâlnit la Târgu-Jiu și la Constanța. Apoi, de când a deschis secția de nai de la Facultatea de Muzică de la Craiova am decis să părăsesc lumea lăutarilor și să obțin o diplomă, asta după ce l-am cunoscut pe maestru Zamfir care mi-a spus așa:
«Te învăț nai, dar, dacă nu faci un Conservator, tot un lăutar rămâi, pentru că nu au diploma și autoritatea de a face asta». I-am spus că eu sunt cu arhitectura, dar mi-a recomandat că nu o să-mi pară rău. Așa s-a ajuns ca eu, constănțean fiind, care trăiesc la Viena de la 11 luni, să fiu aproape să termin facultatea la Viena și să fac și un Conservator tocmai la Craiova, pentru că acolo este catedra domnului Pasăre.
Rep.: Parcurgeți săptămânal sute de kilometri sau chiar mii doar ca să participați la cursuri?
V.S.: Da, fac de obicei această călătorie cu avionul, pentru că fac doar o oră până la București și mai mult fac cu mașina, apoi, până la Craiova. Când am mai multe bagaje vin cu mașina până la Craiova. Fac cam 9 ore. Vin cam o dată la două săptămâni la cursuri și examene. Ce mai pierd prin cursuri, recuperez prin meditație intensivă, pentru că eu am început destul de târziu, dar sunt foarte ambițios și mă ajută și urechea. Eu am învățat muzica în sistemul german și a trebuit să trec la cel latin.
„Îmi doresc să păstrez muzica la un nivel nobil”
Rep.: La ce nivel vă doriți să ajungeți cu muzica?
V.S.: Eu îmi doresc să păstrez muzica la un nivel nobil și să mă distanțez de muzica ce ajută oamenii la beție, la prostie.
Rep.: Ce muzică vă placeți să cântați?
V.S.: Cânt muzică clasică, gospel, folclor, cafe-concert, care include și șlagărele internaționale. Cânt piese din repertoriul maeștrilor mei: Cornel Pană, Gheorghe Zamfir, Radu Simion. Când cânt piesele lor este un omagiu pentru ei și o mulțumire pentru că m-au învățat aceste piese. Mai interpretez melodii din repertoriul lui Fănică Luca, Vasile Iovu, pe care îl apreciez foarte mult.
Rep.: Pe scene ați cântat?
V.S.: Am avut ocazia să cânt la mai multe evenimente. Am cântat alături de Ansamblul „Lăutarii” al lui Botgros. Am avut ocazia să cânt în SUA, în Franța, în Austria, în Belgia, în funcție de invitațiile pe care le-am primit. O să am în toamnă un eveniment la Madrid, alături de Cornel Pană. Încerc să finalizez primul meu disc la Casa „Electrecord“. Cea mai mare parte din piesele de pe album vor fi de muzică clasică, dar va cuprinde și melodii din folclorul românesc și câteva șlagăre care fac parte din muzica pop.
Rep.: Ce colaborări ați avut cu maestrul Gheorghe Zamfir?
V.S.: Și în prezent colaborez cu maestrul Gheorghe Zamfir și îi sunt recunoscător pentru că mi-a dat posibilitatea de a lucra împreună. Este un geniu și îmi pare foarte rău că nu sunt eu la nivelul muzical ca să prind așa de repede pe cât poate dumnealui să-mi spună. O viață la nivelul dânsului și la experiența pe care o are de a cânta, îmi face o mare plăcere atunci când îmi spune anumite compoziții.
Rep.: Ați învățat multe lucruri de la maestrul Zamfir?
V.S.: Am învățat foarte multe, însă mi se pare că este extrem de puțin. Dânsul îmi spune să aștept unele chestii, pentru că sunt la o anumită vârtstă. Nu ai cum să treci anumite etape, dar mă străduiesc și sper să-l ajung.
Vrea să deschidă o clasă de nai la Viena
Rep.: Ați reușit să învățați multe, cu toate că ați început să studiați naiul destul de târziu. Vă doriți să transmiteți mai departe tot ce ați dobândit?
V.S.: Trăind la Viena, eu nu am avut profesor de nai acolo și m-am pregătit singur în mare parte. Veneam în țară și făceam două săptămâni de nai intensiv și apoi trei-patru luni mă pregăteam singur înainte de a veni la Conservator. Din acest motiv, îmi doresc să deschid o clasă de nai la Viena, care este considerat orașul muzicii. Am deja mai mulți elevi de diferite vârste, de la 14 ani la 45 de ani, cu care fac nai. Oamenii sunt doritori de a învăța. Toți cei pe care-i pregătesc sunt de origine română, care trăiesc în Austria. M-au contactat pe internet și așa am început să-i pregătesc. Am mai fost contactat și de austrieci care doresc să studieze naiul.
Rep.: Vă doriți să deschideți clasa de nai după ce veți termina facultatea?
V.S.: Eu îmi doresc înainte, cu ajutorul maestrului Zamfir pentru că are un renume. Acolo e nevoie de programa școlară pentru nivelul universitar, dar și de nivel de liceu sau școală primară, pentru că degeaba deschizi o clasă la Conservator, dacă aduci elevi din străinătate, pentru că nu sunt crescuți în Austria, iar statul austriac nu va fi dispus să investească într-o clasă de studiu al unui instrument care nu are perspectivă. Abia după ce formează o piață de naiști în Austria, atunci o să putem lansa proiectul. Eu aș vrea să prezint propunerea de a deschide o clasă la nivel de liceu, după care să continuie la nivel universitar.
