Alexandru Hortopan este un tânăr târgujian de valoarea care a hotărât ca, după terminarea studiilor, să se întoarcă acasă și să dea ceva locului din care și-a tras seva, așa cum îi place să spună. Acesta va termina în acest an Facultatea de Arhitectură din Timișoara, dar târgujianul și-a deschis deja un birou în care își desfășoară activitatea alături de alți colegi.
A întârziat puțin cu finalizarea studiilor, pentru că a fost nerăbdător să se apuce de treabă. În plus, Alexandru a ajutat zeci de colegi de la Liceul de Muzică și Arte Plastice, pe care l-a absolvit și el, să intre la Facultatea de Arhitectură. „Anul acesta termin facultatea. Am întârziat pentru că am deschis un birou de arhitectură în Târgu Jiu și, în plus, am pregătit alți colegi de la liceu care au dorit să intre la Facultatea de arhitectură“, ne spune Alexandru.
„Sper să ne întoarcem cât mai mulți“
Tânărul și-a dorit tot timpul să se întoarcă acasă, să lucreze și să trăiască aici alături de familie și prieteni. Își dorește ca tot mai mulți tineri să se întoarcă în oraș: „Mi-am dorit mereu să mă întorc la Târgu Jiu și să lucrez aici. Nu vreau să părăsesc Târgu Jiul. Sper să ne întoarcem cât mai mulți și să nu fiu singurul. Trebuie să fim cât mai mulți care ne întoarcem și să lăsăm ceva acasă“.
Alexandru nu este de acord cu tinerii care aleg să plece din țară, în loc să încerce să facă ceva acasă la ei: „Este un curent prost înțeles, cu plecatul afară, de parcă acolo sunt câini cu covrigi în coadă. S-au convins, apoi, că au plecat după cai verzi pe pereți. Până la urmă suntem datori să ne întoarcem acasă și să schimbăm niște lucruri și să nu așteptăm să ne pice din cer. Este nevoie de profesioniști care să se întoarcă și să dea înapoi comunității, deocamdată pe bani puțini, pentru că economia este la pământ“.
„Suntem datori să dăm ceva locului din care am luat“
Alexandru este nemulțumit când vede că alte națiuni au de câștigat de pe urma inteligenței românilor și ajung să prospere: „M-am întors în Târgu Jiu pentru că principiul meu este că suntem datori să dăm ceva locului din care am luat, pentru că până la urmă toți suntem niște copaci. Am supt de aici seva, iar acum trebuie să dăm și două-trei mere înapoi. De ce să le lăsăm la nemți sau la francezi și pe urmă să ne uităm ce bine o duc. Noi exportăm creiere, ceea ce avem mai de preț. Băgăm milioane de euro în educație, iar rezultatele sunt culese de alții. Asta este sâcâitor. Ajungem să ne pierdem cultura, identitatea și obiceiurile, pentru că nu ne întoarcem să facem lucruri frumoase acasă“.
