Profesorul Ştefan Bobancu a fost asuprit de către ocupanții străini ca urmare a convingerilor sale patriotice și a fost chiar închis în lagăr pentru că era considerat o persoană periculoasă. A fost un aprig luptător pentru libertatea şi suveranitatea românilor.
Ştefan Bobancu s-a născut la data de la data de 13 octombrie 1855, în Şcheii Braşovului. Tatăl era croitor şi luptase ca lăncier în legiunile lui Avram Iancu și i-a insuflat fiului său dragostea faţă de ţară. Ştefan Bobancu a urmat Liceul „Andrei Şaguna“ din oraşul natal, după care a intrat la Facultatea de litere din cadrul Universităţii Bucureşti. Ca urmare a rezultatelor foarte bune obţinute, decanul Facultăţii l-a recomandat Ministerului Instrucţiunii Publice pentru a fi numit profesor suplinitor al catedrei de istorie şi limbă elenă care se înființase pe lângă gimnaziul Ploieşti. Tot în perioada studenţiei a mai fost copist al secţiei de contabilitate din cadrul Ministerului Instrucţiunii Publice.
Și-a găsit refugiul în Târgu Jiu
Ştefan Bobancu s-a întors în orașul natal după terminarea studiilor universitare și începe să lupte împotriva nedreptăţilor faţă de românii transilvăneni. Până la urmă, a fost trimis în banca acuzaţiilor şi condamnat de Curtea de Juraţi din Cluj la patru luni de închisoare și va executa pedeapsa în temniţa din Vatz.
Prigonit ca urmare a spiritului său patriotic, Ştefan Bobancu se refugiază în Târgu Jiu, în anul 1890. El este numit la scurt timp în funcţia de director al Gimnaziului real din Târgu Jiu, care tocmai ce se înființase și care se va transforma mai târziu în Liceul „Tudor Vladimirescu“.
„O altă instituţie de învăţământ particulară la care Ştefan Bobancu a fost fondator, profesor şi director administrativ, înfiinţată în 1920, a fost «Institutul secundar de fete şi băieţi al profesorilor asociaţi din Târgu Jiu». Printre profesorii de la această şcoală figura şi fiica lui Ştefan Bobancu, Aurelia, a Conservatorului din Praga”, menționează profesorul Dan Neguleasa într-o lucrare din volumul „Personalităţi gorjene de-a lungul istoriei“.
A fost unul dintre iniţiatorii mişcării culturale din judeţul Gorj
Ştefan Bobancu a fost unul dintre iniţiatorii mişcării culturale din judeţul Gorj și a pus bazele unor biblioteci şcolare. El a înfiinţat corul Gimnaziului „Tudor Vladimirescu“, iar cu meseriaşii străini din oraş a înființat „Societatea germană de cântece”.
În anul 1913, Ştefan Bobancu a editat publicaţia „Românismul“, care, după 12 numere, i-a fost schimbată denumirea în „Unirea neamului“. „Articolele semnate de el în acest ziar aveau o pronunţată tentă naţionalistă și militau pentru redeşteptarea naţională, de înfăptuire a unirii românilor într-un singur stat naţional pentru realizarea visului secular, de înfăptuire a unităţii naţionale a tuturor teritoriilor româneşti. (…) Convingerile naţionale, dorinţa de unitate naţională ale lui Ştefan Bobancu s-au manifestat cel mai puternic în timpul ocupaţiei străine din 1916-1918 şi a evenimentelor ce i-au urmat”, arată profesorul Dan Neguleasa.
Închis în lagărul din Bakonybel
Ca urmare a activităţii sale de propagare a ideilor naţionale, Ștefan Bobancu este condamnat de ocupanți, la început, la trei luni de severă supraveghere cu interdicţia de a părăsi oraşul, apoi la privare de libertate pe toată durata războiului.
„Cunoscându-i-se în detaliu trecutul, ideile şi acţiunile naţionale, a fost predat autorităţilor maghiare. Acestea l-au ţinut închis două luni la Craiova, alte două luni în închisoarea militară Straja Braşovului, încă două luni în închisoarea honvezilor, cinci la Cluj, de unde a fost transferat în lagărul din Bakonybel. Eliberarea lui în septembrie 1918 s-a datorat firii sale dârze, când printr-o telegramă ameninţătoare adresată guvernului de la Budapesta a putut reveni în mijlocul locuitorilor oraşului de pe malul Jiului“, explică Dan Neguleasa în lucrarea sa.
După înfăptuirea Marii Uniri, profesorul Bobancu ajunge deputat din partea PNŢ în primul parlament al României Mari.
