În cadrul acestui interviu îl vom cunoaște pe Sorin Marian Otarasanu, sau Oti, cum îl cunosc prietenii, tânărul din Țicleni, județul Gorj, care a pus bazele afacerii de familie „Grădina cu Flori”. Vom afla de la el cum a reușit să dezvolte această afacere, cum a reușit să treacă peste toate obstacolele ce viața i le-a scos în cale, mai ales decesul soției sale, și cum din puținul lui îi ajută și pe cei care au nevoie.
Reporter: La începutul interviului aș vrea să ne zici câteva cuvinte despre tine, să te caracterizezi puțin. Eu unul aș zice că ești un tânăr luptător, mai ales că ai reușit să treci peste toate obstacolele pe care viața ți le-a scos în cale.
Sorin Marian Otarasanu: Da, ați spus bine, mă consider un luptător, dar puțini știu cânte nopți nedormite am și cât de greu îmi este după toate probelemele prin care am trecut în ultimii ani. Sunt un om foarte ambițios și mereu optimist, care mereu încercă ca visele să îi devină realitate.
„Mă trezeam noaptea și mergeam în curte, mă așezam pe bancă și mă uitam la el, nu îmi venea să cred…”
Reporter: Știu că ai reușit să pui pe picioare o afacere de familie, și anume „Grădina cu flori”. Cum ți-a venit această idee și cât de greu ți-a fost?
Sorin Marian Otarasanu: Orice idee de afaceri uneori, la multe persoane, vine atunci când salariul nu mai ajunge, facturile sunt prea mari, de foame să zic mai pe românește, dar toți care reușesc cred că fac ceea ce le place să facă. Pot să vă spun că mi-a plăcut încă de mic agricultura și îmi place foarte mult și acum. Grădina cu flori s-a născut din pasiunea mea pentru plante, aveam asta în cap de foarte mulți ani, dar nu puteam să o pun în practică din cauza neajunsurilor.
După un timp petrecut în Germania, în niște sere de plante, am decis să fac și eu primul solar și să încerc și eu să supraviețuiesc din asta. Asta am văzut asta la nemți, aveau aceea afacere de generații și munceau cu toții de la bunici, părinți și până la copii și nepoții lor.
Am învățat multe secrete acolo despre arta înrădăcinarii, creerea butașilor, prevenirea bolilor. Drept pentru care am venit acasă și am făcut primul meu solar. Am cumpărat turba, câteva mii de ghivece și am început să plantez. A fost greu, mai ales că tot am făcut doar eu, solarul a fost construit în totalitate de mine, fără ajutoare sau firme.
Reporter: Cum te-ai simțit când ai terminat de construit primul tău solar, practic când ai văzut că visul tău devine realitate? Îți venea să crezi? Și tot acum aș vrea să te întreb, la fel, cum te-ai simțit când ai văzut cum răsar primele flori puse de tine?
Sorin Marian Otarasanu: După ce am terminat construcția primului solar câteva zile la rând am visat la ce ar urma să vină. Mă trezeam noaptea și mergeam în curte, mă așezam pe bancă și mă uitam la el, nu îmi venea să cred, doamne ce fericit eram. Când au răsărit primele plantuțe radiam de bucurie, numai pe lângă ele stăteam și le acordam foarte multa atenție.
Reporter: Cât de grea este munca cu florile, mai ales că trebuie să le acorzi multă atenție?
Sorin Marian Otarasanu: Dacă dincolo de gard pare simplu, tot ce fac pot spune că nu este deloc ușor. De exemplu, acum scriu din solar, am dat drumul la căldură și verific dezvoltarea bulbilor de zambilă, dar o fac cu drag, îmi place mult ceea ce fac.
Florile necesita o mare atenție, o hrană atent aleasă, deoarece și ele sunt tot ca noi oamenii, fără mâncare nu pot să trăiască. Pământul sau turba pe care o folosesc nu conține toată mâncarea de care au nevoie.
La fel cum noi oamenii nu putem să trăim și să ne dezvoltăm doar cu apă, nici ele nu pot. Mereu mă documentez despre fiecare plantă împarte pe care doresc să o cultiv în viitor.
Reporter: Îți mai aduci aminte de primul tău client? Cine a fost și ce a cumpărat?
Sorin Marian Otarasanu: Primul client? Ooo, daa, îmi aduc aminte și astăzi de primul meu client, îi știu și numele. Primul meu client a fost doamna Doina Gogonea. După câteva anunțuri, pe pagina de Facebook „Grădina cu flori”, m-am trezit cu doamna la poartă. Dorea flori de piatră. În acel moment am simțit că nu este nimic în zadar și că trebuie să urmez drumul și visul meu.
„Acum îmi este puțin mai greu, fiind singur, dar mă ajută Florinel mult, uneori prea mult pentru vârsta lui…”
Reporter: Am văzut că ai încercat mereu să-ți dezvolți afacerea și că realizezi aranjamente florale, flori la ghiveci și mai nou buchete și lumânări de mirese. De ce ai ales să faci și buchete de mirese, fiind destul de greu de realizat? Ce părere au miresele despre buchetele realizate de tine?
Sorin Marian Otarasanu: Da, mereu încerc să dezvolt afacerea și să fiu în trend cu tot ce este nou. Am început să creez buchete și aranjamente pentru mirese, nași, botezuri la cererea clienților. A fost o provocare pentru mine și îmi plac mult provocările.
După primul buchet creeat am primit atât de multe laude și cuvine frumoase de la prima mireasă și atât de mult m-a încurajat să fac asta, încât mi-am spus că pot să fac și asta. Sunt genul de om căruia îi place să-și ajute clienții în tot ceea ce își doresc.
Da sunt greu de realizat, dar nimic nu este greu dacă își dorești din suflet să faci acel lucru. Plus că toate miresele și clienții, care au ales aranjamentele mele, au avut doar cuvinte frumoase despre creațiile noastre. Acum îmi este puțin mai greu, fiind singur, dar mă ajută Florinel mult, uneori prea mult pentru vârsta lui.
Reporter: Că tot vorbim despre flori. Care sunt preferatele tale? Ce flori recomanzi?
Sorin Marian Otarasanu: Preferatele mele sunt plantele veșnic verzi care rămân vii și pe perioada alba a iernii, le folosesc foarte des și în aranjamentele stațiilor peco sau la supermarketuri, dacă sunt solicitat pentru a amenaja un spațiu verde.
Dacă vorbim despre ce flori recomand clienților aici este greu, deoarece fiecare client are problema lui, unul nu are soare, altul nu are umbră, altul are semi-umbra, unul dorește plante cățărătoare, altul plante de rocarie, unul amenajează terasa, altul interiorul, dar eu le ascult problemele la fiecare împarte și în funcție de problemele și dorințele dumnealor încerc să îi ajut cum pot mai bine.
Încerc să aibă cele mai speciale flori pe toată perioada anului. Mereu îi ajut cu sfaturi și ofer mentenanță la cei ce sunt mai tot timpul plecați, dar își doresc ca plantele să fie spectaculoase și superbe mereu.
Reporter: Că tot suntem la capitolul aranjamente, la fel am văzut că ai început să realizezi și aranjamente din flori de săpun. Această idee cum ți-a venit?
Sorin Marian Otarasanu: Ideea cu trandafirii de săpun mi-a venit într-o toamnă, tot din lipsa banilor, așa vin ideile uneori. Când îți este greu, mai ales iarna, cum mi-a fost mie, si nu sunt vânzări, te gândești la cum să faci profitabilă afacerea ta.
„Am simțit că trebuie să ofer recunoștința noastră pentru acei oameni care au luptat și luptă cu un virus necruțător...”
Reporter: Am văzut pe pagina ta de Facebook că pe lângă flori sau aranjamente, în solariile tale pui, iarna, salată, spanac sau verdeață. De ce ai ales să faci și asta și unde mergi să vinzi ce produci prin munca ta? Vin clienții la tine sau mergi prin anumite piețe din județul Gorj?
Sorin Marian Otarasanu: Puneam în solarii iarna verdeață, salată, praz, ceapă, tot din dorința de a câștiga și iarna. Eu lucrasem mult în construcții, iar iarna nu era de lucru și mă descurcam greu. După ce am făcut solarul si am început să vând m-am lovit de aceeași problemă, ce fac la iarnă? Și așa stăteam nopți întregi cu ochii deschiși, mă uitam la tavan și mă gândeam cum să ies din iarnă și uite așa m-am hotărât să pun verdețuri. Merg în diferite piețe din județul Gorj.
Reporter: Ți-ai dezvoltat frumos afacerea „Grădina cu flori”. Aș vrea să te întreb cu ce probleme te-ai lovit în dezvoltarea afacerii tale, și dacă birocrația te-a încurcat câteodată?
Sorin Marian Otarasanu: Despre birocrație nu pot spune nimic, îi las să vorbească pe alții mai mari. Rămânând doar la o afacere de familie, din care să ne permitem să trăim, cât de cât decent, nu m-am lovit de probleme.
Reporter: În urmă cu un an și ceva ai ales să mergi la medicii din spitalul covid din Târgu Cărbunești și să le duci ghivece cu flori, un gest frumos și apreciat de toata lumea. De ce ai ales să faci asta?
Sorin Marian Otarasanu: S-a scris greșit în presă, nu a fost vorba despre medicii din Târgu- Cărbunești. Am fost la medicii de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu. Am simțit că trebuie să ofer recunoștința noastră pentru acei oameni care au luptat și luptă cu un virus necruțător. Am vrut să arătăm aprecierea noastră față de cadrele medicale, care merită tot respectul întregii omeniri.
„După moartea soției mele am vrut să renunț la tot…”
Reporter: Știu că ai trecut prin momente grele, prin pierderea soției tale. Voi ați muncit mult și ați trecut prin multe ca să puneți bazele acestei afaceri de familie. Te-ai gândit vreodată să renunți la această afacere sau mai bine zis pasiune? Ce te-a determinat să mergi mai departe?
Sorin Marian Otarasanu: Sincer, după moartea soției mele am vrut să renunț la tot. Am stat o noapte întreaga cu gândul la asta, dar parcă ceva îmi spunea când adormeam: „Nu renunța, Lorena nu vrea asta, fă-o fericită, du afacerea la care ați muncit atât de mult mai departe și nu arată copilului tău că te dai bătut.” Îmi răsunau aceste cuvinte în cap ori de câte ori închideam ochii, drept pentru care m-am trezit dimineața, după înmormântarea Lorenei, mi-am dat singur doua palme și mi-am spus: „Trebuie să-mi revin, pot să merg mai departe” și așa am făcut. Cred ca Lorena este mândră de noi.
Reporter: În același timp, am văzut că ești un tânăr care îți place să ajuți alți oameni, care te implici în campanii umanitare, ajuți copii sau familii aflate în dificultate. Cum te simți când știi că poți face bine, din puținul tău?
Sorin Marian Otarașanu: Da, îmi place să ajut, deoarece și eu am fost ajutat la rândul meu. Și noi am fost ajutați de foarte multe ori. Am învățat de la viață că Dumnezeu prin oameni lucrează, iar atunci când văd un caz și îmi permit măcar puțin să ajut o fac din suflet. Am rămas mereu prieten cu familiile pe care le-am ajutat din puținul meu, și mereu merg să îi mai vizitez sau îi sun să văd cum mai sunt. Am o mare liniște sufleteasca atunci când pot ajuta pe cineva.
Reporter: Cât de mult crezi în Dumnezeu și cât de mult crezi că te-a ajutat în tot ce ai realizat până acum, ținând cont că ai trecut peste multe obstacole, unele foarte dureroase?
Sorin Marian Otarasanu: Cred în Dumnezeu și stiu că fără el nu eram unde sunt acum. Pașii îndreptați sprea succes au fost mereu ghidați de el.
„«Sclav» în mintea mea este atunci când dorul de familie te apăsa, atunci când te sună copilul și te întreaba «tati când vii acasă»…”
Reporter: Mai am o ultimă întrebare. Ai spus la un moment dat că „că mai poți face ceva și în România, fără să fii sclav în străinătate”. Cât de mult mai crezi în momentul de față că mai poți face ceva în România și ce ai recomanda tinerilor să facă?
Sorin Marian Otarasanu: Da, am spus că poți face ceva în România, fără a fii „sclav” în străinătate. Nu am vrut să jicnesc pe nimeni, „sclav” în mintea mea este atunci când dorul de familie te apăsa, atunci când te sună copilul și te întreaba „tati când vii acasă”, atunci când se destramă atâtea familii, doar din goana asta după bani, care de fapt nu ne ajuta cu nimic, dacă stam departe unii de alții.
Eu sunt de părere că în România înca se poate, și sincer aș recomanda tuturor să vină acasă și să lucreze la visul lor si nu la visul străinilor. Să vină să reclădim țara asta din nou, să vedem din nou toate terenurile săpate și nu cu mărăcini, să vedem din nou construcțiile vechi si fabricile pe picioare și nu în paragina, împreuna și cu dorința mai multă am putea reclădi România asta frumoasă, cărămidă cu cărămidă.
Reporter: Și totuși mai am o întrebare. Am văzut că mergi și faci surprize la domiciliu, de ce și la fel cum ți-a venit această idee?
Sorin Marian Otarasanu: Ideea de a face aceste surprize la domiciliu mi-a venit în pandemie, pentru că nu mai reușeam să îmi vând marfa. Această idee mă ajută foarte mult, și chiar am renunțat la culturile de verdețuri de iarnă, iar acum mă axez doar pe flori, lucru care a fost foarte apreciat de oameni.
Tot cu ajutorul acestei idei am scăpat de frigul din piețe, eu trebuie să mă protejez cât de mult pot, nu prea am voie să ridic, nu am voie la frig. Eu am suferit o operație grea, care a decurs prin extirparea rinichiului drept, cu tot cu tumora maligna pe care o aveam.
Momentan sunt bine, dar având cancer gradul doi mereu am teama de recidivă, merg mereu la analize și la tomografele periodice, dacă cumva apare ceva măcar să se afle din timp. Eu tot cred că Dumnezeu a fost și o să fie mereu lângă mine.
