Gorjeanca Lungu Ana-Maria are 37 de ani, este mamă a unei fetițe de 12 ani și formează generații de copii de aproape două decenii. Și-a format principiile de mic copil, a muncit mult pentru ce și-a propus, iar așa cum visa încă din clasa a IV-a, a devenit învățătoare. A urmat Facultatea de Științe Juridice la Târgu Jiu, dar a continuat ca masterandă în cadrul programului „Administrarea și conducerea unităților de învățământ”. În prezent este studentă a UCB Târgu Jiu, unde urmează „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”. Lucrează ca învățătoare titulară din anul 2000, iar din 2014 este învățătoare la Școala Gimnazială nr.1 din Rovinari, unde predă unei clase pregătitoare. Iubește ceea ce face și îi adoră pe cei mici care nu contenesc să o surprindă. În interviul ce urmează, Ana-Maria Lungu vine cu anumite sfaturi folositoare părinților de prichindei, și nu numai.
Reporter: Care cuvinte credeți că vă definesc personalitatea cel mai bine?
Lungu Ana-Maria: Altruism, spirit de inițiativă, empatie.
Reporter: Cum decurge o zi obișnuită din viața dumneavoastră?
Lungu A.M.: Merg la școală și petrec patru ore solicitante, dar minunate, cu prichindeii mei din Clasa Pregătitoare. Apoi, îmi fac activitatea metodică ce presupune realizarea unor acte necesare activității didactice, materiale didactice, îmi pregătesc activitățile pentru ziua următoare. În unele zile merg la facultate, la UCB Târgu-Jiu sau lucrez cu trupa de dansuri la o nouă coregrafie. Mă ocup și cu activitățile gospodărești, iar serile mi le petrec împreună cu fiica mea de 12 ani și cu soțul meu.
Rep.: În ce proiecte sunteți implicată? Ce altceva vă pasionează?
L.A.M: Sunt implicată într-un proiect de parteneriat Școala-Palatul Copiilor Tâtgu-Jiu, Filiala Rovinari și în alte proiecte desfășurate la nivel de școală și nivel local, cum ar fi „Târgul de mărțișoare”, „Târgul de iarnă”. Îmi place să confecționez lucruri hand-made, dar în ultima vreme mi-am împărțit timpul între școală, facultate si asociația „Uniunea femeilor din Gorj”.
Rep.: Spuneți-mi câte ceva despre trupa de dans pe care o pregătiți. Ce premii ați obțiunt și pentru ce concursuri vă pregătiți?
L.A.M.: Pregătesc, împreună cu doamna profesoară Mecikowschi Diana, fetele din clasa a V-a de la Școala Gimnazială Nr. 1 Rovinari, care merg și la Clubul Elevilor. Numele trupei este Funny. Fetele au obținut premiul I cu trofeu la concursul interjudețean de la Petrila, premiul I la Concursul Național „Măiastra” de la Târgu-Jiu și la Concursul Național de la Severin, Mențiune la Concursul Național de la Deva și alte premii. Ne pregătim pentru mai multe concursuri din Târgu-Jiu, Rovinari, Petrila, Deva. Eu îi pregătesc și pe prichindeii din Clasa Pregătitoare, care sunt foarte încântați să participe la astfel de activități. Intenționez să merg și cu ei la unele concursuri.
Rep.: Cu ce vă mândriți în momentul de față?
L.A.M.: Mă mândresc cu o familie minunată, iubitoare, care îmi este alături în toate proiectele mele și cu generațiile de copii pe care le-am format și i-am ajutat să se integreze în societate.
Rep.: De ce ați ales meseria de dascăl? Care sunt avantajele acestei meserii? Dar dezavantajele?
L.A.M.: Am ales meseria de dascăl pentru că m-a impulsionat învățătoarea mea, pentru că fac parte dintr-un neam de dascăli și pentru că iubesc copiii. Această meserie îmi permite să fac ceea ce vreau, îmi oferă timp liber pentru alte activități și îmi oferă satisfacția împlinirii sufletești. Printre dezavantaje aș vedea salariul mic și multitudinea de documente pe care trebuie să le facem, uneori în mod inutil.
Rep.: Îi pregătiți pe copii de 18 ani, care credeți că este rolul dumneavoastră în educația lor? Ce contribuție aveți la dezvoltarea lor ca oameni?
L.A.M.: Un dascăl își pune foarte mult amprenta asupra copiilor pe care îi educă. Îmi place să cred că am contribuit la formarea unor personalități autonome și creatoare, așa cum pretinde idealul societății noastre. Am încercat să-i ajut pe copii să-și formeze abilități, deprinderi, aptitudini și, cel mai important, valori morale pentru integrarea optimă a lor în societate. I-am educat pe copii în spiritul unității, al cooperării și am încercat să le deschid aripile spre tainele cunoașterii.
Rep.: Vă aduceți aminte de cea mai grea perioadă din învățământ sau vreun obstacol de care v-ați lovit în meseria aceasta?
L.A.M.: M-am mai lovit de unele interese individualiste ale unor colegi, dar am trecut cu ușurință mai departe. Cel mai greu an al meu a fost anul în care am predat la simultan de 4 clase. A fost o munca sisifică. Am predat 12 ani la simultan de 2 clase, dar m-am acomodat destul de ușor.
Rep.: Cum se prezintă generația copiilor din zilele noastre? Sunt avantajați sau dezavantajați de accesul la tehnologia de ultimă generație?
L.A.M.: Copiii din zilele noastre sunt foarte receptivi, cunosc multe lucruri, uneori punându-ne în dificultate cu întrebările neprevăzute, dar sunt foarte atrași de tot felul de activități care le ocupă mult timp. Tehnologia de ultimă generație le oferă acces la multă informație, dar îi atrage prea mult într-o lume virtuală și, în consecință, pierd contactul cu realitatea, devin violenți, anxioși, întârzie cu temele suplimentare, nu mai socializează.
Rep.: Cum vedeți învățământul peste 10 ani? Prevedeți ceva îmbunătățiri?
L.A.M.: Trebuie să fie îmbunătățiri! Sistemul educațional are nevoie de o schimbare, care trebuie să vină din interior și nu vreo copie de la alte țări.
Rep.: Mulți părinți se plâng de dificultatea și cantitatea prea mare de informație care li se predă copiilor foarte mici. Au dreptate?
L.A.M.: Orice informație, dacă este predată într-o manieră atractivă și pe înțelesul copilului, poate fi receptată de acesta. Atât timp cât se respectă programa școlară, cantitatea de informație predată nu ar trebui să-i pună în dificulate pe micuți.
Rep.: Cum este copilăria ideală în viziunea dumneavoastră?
L.A.M.: Copilul ar trebui să se joace, să se lovească, să cadă și să se ridice, să fie lăsat să-și formeze o autonomie personală, să fie ajutat să descopere lumea prin prisma minții și a acțiunilor lui.
Rep.: Ce lecții importante ați învățat de-a lungul vieții?
L.A.M.: Am învățat că nu trebuie să am încredere în toți oamenii, dar am mai învățat că Dumnezeu este acolo undeva și mă ajută să depășesc orice obstacole.
Rep.: Cine v-a ajutat să deveniți omul care sunteți astăzi?
L.A.M.: Mama mea, învățătoarea mea și soțul meu.
Rep.: Care este cea mai importantă lecție pe care trebuie să o știe orice părinte?
LA.M.: Părinții trebuie să știe că nu vor putea fi toată viața lângă copilul lor și, în consecință, să-i sprijine să se dezvolte în mod independent.
Rep.: Cum putem să îmbunătățim calitatea vieții noastre și a copiilor noștri?
L.A.M: Cred că ne-ar ajuta dacă am socializa mai mult, dacă am fi mai optimiști, dacă am aprecia mai mult părțile bune ale vieții, dacă i-am judeca mai puțin pe alții. Ar trebui să petrecem mai mult timp cu familia și să ne implicăm copiii în cât mai multe activități comune.
