Cum arată viața zilnică a muncitorilor români sezonieri plecați în Spania, Germania sau Marea Britanie, între munca din câmp și pauze de masă, mâncarea de acasă și timpul liber departe de familie, locuirea temporară precară și speranța de a reveni permanent în țară, în casele pe care le construiesc și pe care le părăsesc o mare parte din an? Ce știm despre rutinele și proiectele oamenilor care au plecat în căutarea unor surse de trai decent, pe care presa autohtonă fie i-a numit peiorativ „căpșunari” sau i-a redus la rolul de victime?
Vineri, 10 mai, de la ora 18:00, Muzeul Național al Țăranului Român vă invită la deschiderea expoziției de fotografie documentară „Sezonierii”, un demers curatorial de valorificare a muncii de teren a fotografului Cosmin Bumbuț și a jurnalistei Elena Stancu. În ultimii 11 ani, cei doi au urmărit și observat îndeaproape viața zilnică a sezonierilor români în Europa de Vest, deschizând publicului, prin platforma teleleu, o resursă directă de documentare a fenomenului românesc al migrației sezoniere.
Expoziția, care valorifică o parte dintre fotografiile și notițele de teren ale celor doi jurnaliști, va putea fi vizitată între 10 mai și 9 iunie, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00, în sala Irina Nicolau, iar joi, 16 mai, de la ora 18:00, vă așteptăm la vernisajul în prezența echipei teleleu.
Expoziția face parte din proiectul cultural „Sezonierii I”, inițiat de Muzeul Național al Țăranului Român și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul se va desfășura în perioada mai – noiembrie 2024, ca demers interdisciplinar, artistic și de cercetare a fenomenului migrației sezoniere, prin expoziția „Sezonierii” și o serie de ateliere, conferințe și sesiuni de film care vor pune în dialog cercetători, studenți antropologi, etnologi și arhitecți sau artiști și publicul larg.
Proiectul propune actualizarea perspectivelor curente asupra muncii sezoniere în agricultură, fenomen redescoperit recent, odată cu declanșarea pandemiei, în luna martie a anului 2020, atunci când mii de migranți au fost nevoiți să revină în țară. Întâmpinați de autorități ca potențiali agenți infectați, ei au fost preluați și carantinați în infrastructuri departe de localitățile de origine. Câteva săptămâni mai târziu, sezonierii reveneau în centrul atenției, în condiții excepționale, în calitate de pionieri ai posibilității de a ieși din țară, chemați de guvernele țărilor Europei occidentale să gestioneze producția de fructe și legume dependente de prezența lor.
Evenimentele au declanșat interesul presei din România, reflectat însă, într-o mare măsură, numai față de aspectele economice pe care le implică această mobilitate pendulatorie sau față de condițiile precare contractuale și de muncă în care își desfășoară activitatea cetățenii români.
Puținele studii realizate în ultimele decenii – raportate la amploarea fenomenului născut la începutul anilor 2000 și amplificat exploziv în ultimul deceniu – au arătat că migrația a devenit una din dinamicile cheie și constitutive ale societății românești, cu o cifră apreciată la peste 5 milioane de persoane cu experiență de migrație temporară sau permanentă. Într-un astfel de context, devine important să ne putem reprezenta narațiuni pe care timp de douăzeci de ani le-am considerat străine și să căutăm moduri colective de a înțelege și a ne apropia de rutinele muncitorilor sezonieri, ca parte dintr-o realitate care ne privește, pe fiecare dintre noi, în mod direct, prin diversitatea implicațiilor sale sociale.