Septimiu Pretorian a fost un general de brigadă ce a luptat în ambele războaie mondiale, ajungând să dețină unele dintre cele mai înalte funcții din armată datorită seriozității și disciplinei sale care au fost cu el încă din copilărie, și anume Secretar general al Ministrului de Război și Șef al Marelui Stat Major. În cartea „Nemuritorii: Generali gorjeani, valori ale neamului românesc”, scrisă de Constantin Ispas, un alt mare general român, putem citi următoarele despre această mare personalitate gorjeană: „Căpitanul Pretorian este un ofițer de nădejde, bun și de front și de birou. Este format pentru comanda titulară de batalion. Pentru fapte destoinice și bravură a fost decorat cu „Steaua României” cu spade în grad de cavaler și „Sf. Ana” cu spade și fundă. Merită a înainta în mod excepțional la gradul de maior.”
Septimiu Pretorian s-a născut în comuna Țânțăreni, Gorj, la 21 decembrie 1893, într-o familie de oameni respectabili, tatăl lui fiind preotul și învățătorul Nicolae Pretorian. A avut o copilărie frumoasă în care și-a formt principii trainice ce l-au ajutat în viața de adult. A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din București, o școală recunoscută pentru profesionalismul cadrelor didactice. După liceu se înscrie la Școala de Ofițeri de Infanterie București, în anul 1912, unde se obișnuiește mai bine cu strictețea și disciplina impuse de o astfel de școală și tot aici naște în el și dorința de a se face util societății.
Crește rapid în grad, fiind avansat, la 1 iulie 1914, la gradul de sublocotenent, dar și repartizat la Regimentul 1 Vânători „Regele Ferdinand” unde deținea funcția de comandant de pluton la compania a VIII-a. A muncit mult pentru a-și instrui oamenii aflați în subordonare, eforturile sale fiind lăudate de superiorii săi care l-au numit „un foarte bun instructor” și „un ofițer care promite foarte mult”.
În anul 1916 și-a condus cu vitejie plutonul în luptele de la Oboroca, pe Valea Jiului, faptele sale de bravură aducându-i „Steaua României”cu spade, în grad de cavaler. La 1 noiembrie este avansat la gradul de locotenent și, aproape un an mai târziu, la 1 septembrie 1917, este avansat la gradul de căpitan.
Între lunile aprilie-iunie 1947 deține funcția de Secretar General al Minsterului Apărării și Șef al Marelui Stat Major al Armatei între lunile iulie 1947 și aprilie 1948.
Se stinge din viață la vârsta de 83 de ani, la 23 septembrie 1977, iar datorită carierei sale strălucite, a fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Ghencea Militar din București.
