Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 23 februarie 2023, de la ora 18.00, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției personale a artistului vizual Christian Paraschiv, SAT ȘI CREDINȚĂ. Expoziție este instalată de Emil Ene. „Credința, tradițiile, omenia și bunul simț s-au născut la țară, în vechile sate și cătune românești. În România există un sat numit Credința. Credința este marcată prin Cuvânt căci Credința vine prin auz și pentru cei puțini cu lucrul în făptura simbolică, prin văz! adică: „Cuvântul scris”.
„Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele. Tu crezi că Dumnezeu este unul, și bine faci, dar și dracii cred… și se înfioară! Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a ajuns desăvârșită. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: «Avraam a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire» și el a fost numit «prietenul lui Dumnezeu». Vedeți dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.” – Paris / Christian Paraschiv / 2023
SAT ȘI CREDINȚĂ
„Este Duminică. Ziua contemplării, zi în care Dumnezeu – mulțumit de opera săvârșită în cele șase zile ale creației – se odihnește. Este ziua binecuvântată, este ziua sfințită și este ziua bilanțului: Dumnezeu este mulțumit.
Este Duminică. În Bucovina mea natală, satul se trezește. Ceva din ordinea construită zi de zi s-a schimbat: plutește un aer de sărbătoare, iar casa miroase a proaspăt. Toată săptămâna, cotidianul este organizat de natură: ne trezim și ne culcăm odată cu soarele și tot soarele ne învață cum să folosim anotimpurile pentru ca recoltele să fie abundente. Dar duminica este altceva. Este ziua care transcende cotidianul, ziua întâlnirii cu adevărul suprem. Duminica este ziua purtătoare a unui mesaj de speranță: viața de după moarte.
Sâmbăta, ca și șefii de orchestră, femeile organizează pregătirile, se spală podelele și copiii, se pune în funcțiune cuptorul și se coace pâinea pentru săptămâna care vine. Dimineața se hrănesc animalele. Se pregătesc hainele / Nu sunt cele de toate zilele / Brodate colorate pentru femei și „ton sur ton” sau tonuri reținute pentru bărbați. Ele participă la atmosfera de bucurie discretă!
Se pleacă la biserică. Se ascultă în liniște slujba. Se formulează rugăciunile și se invocă iertările. Întorcându-se, fiecare se simte ceva mai ușor, eliberat prin iertare de reziduurile subconștientului.
Iată-ne alunecați spre analiza psihologică căci, în mod firesc ne întrebăm care este resortul, motivația care împinge o întreagă comunitate către același punct cardinal: Biserica
Cu întrebarea aceasta se relevă dimensiunea existențială a Credinței ca atitudine de viață, ca trăire, ca angajament existențial, iar rugăciunea devine o cerere de liniște, de confort spiritual. Dumnezeu nu mai este numai obiect de discurs. Este, devine o stare mintală, o construcție subiectivă a identității.” – Paris / Silvia Ungurean Paraschiv / 2023
