Într-o țară în care performanța este tot mai des privită ca un inconvenient, Ministerul Educației a găsit de cuviință să elimine bursele pentru elevii olimpici – copiii care aduc României medalii internaționale, prestigiu și un strop de speranță că viitorul nu este complet pierdut.
Justificarea oficială? Ministrul Educației consideră că „din premiul primit îți permiți cu siguranță să-ți dai tu o bursă de merit în fiecare lună”. O declarație care trădează nu doar lipsă de empatie, ci și o viziune complet distorsionată asupra educației și a rolului statului în susținerea elitelor.
Acești elevi nu au nevoie doar de aplauze ocazionale și fotografii de PR cu politicieni zâmbitori. Au nevoie de sprijin real, de un sistem care să îi motiveze să rămână aici, nu să își caute viitorul în alte țări.
În loc să îi ajutăm să crească, îi folosim pentru imagine, îi felicităm la festivități și îi uităm imediat după. Ipocrizia este evidentă: meritul este bun doar când dă bine în poze, nu și când implică responsabilitate.
Când România își tratează olimpicii ca pe o cheltuială inutilă, nu trebuie să ne mai mirăm că tinerii pleacă. Și poate, într-o zi, nu va mai fi nimeni de fotografiat la competițiile internaționale – iar atunci ne vom întreba, ipocrit, unde am greșit?
