Robert Ștefan Șandru este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” Târgu Jiu, unde studiază matematică-informatică. Este un elev silitor care preferă să-și ocupe mai tot timpul cu diverse activități din care are ceva de învățat și care-l pregătesc pentru viață. Pe lângă activitatea pe care o desfășoară ca și component al echipei de robotică, deja faimoase, din CNET, tânărul este cercetaș de aproape 2 ani la Centrul Local „Ecaterina Teodoroiu” și practică voluntariatul în cadrul Asociației Scout Society. Aceste ocupații l-au transformat radical pe Robert, ajutându-l să vadă dincolo de prejudecăți și contribuind major la formarea lui. Tânărul admiră oamenii de la care are ce învăța, oamenii care îl motivează și îl încurajează să devină cea mai bună variantă a sa. Elevul CNET s-a înconjurat de oameni cu preocupări comune, a legat prietenii frumoase și și-a deschis apetitul pentru explorare și cunoaștere, după cum spune în interviul acordat Revistei Cult-ura, interviu în care ne povestește mai multe despre activitățile și dorințele sale: „Consider că prin fiecare activitate de voluntariat descopăr o mulţime de alte lucruri care îmi stârnesc dorinţa de a explora, de a cunoaşte, de a învăţa, de a îmbunătăţi şi de a-mi îndeplini obiectivele.”
Reporter: În ce activități ești implicat și cum decurge o zi din viața ta?
Robert Ștefan Șandru: Sunt implicat în multe activităţi şi proiecte în diferite asociaţii, cât şi la nivel de şcoală, cele mai importante în acest moment fiind faptul că fac parte din echipa de robotică a CNET, Technogods Robotics Team, alături de care am reuşit să mă dezvolt şi să îmi creez amintiri pe care nu cred că le voi uita vreodată; cercetăşia la Centrul Local „Ecaterina Teodoroiu”, lucru care cred că m-a îndemnat să vreau mai mult de la mine şi, totodată, m-a făcut să găsesc oameni faini care mi-au devenit mai mult decât prieteni şi voluntariatul în cadrul Asociaţiei Scout Society, datorită căreia am avut prima mea experienţă dincolo de graniţe prin intermediul proiectelor Erasmus+ şi cred că din asta s-a născut o colaborare pe termen lung şi o prietenie puternică. O zi din viaţa mea se rezumă la a fi mai bun decât ieri şi la a fi cu un pas mai aproape de obiectivele mele.
Reporter: De ce ai ales să devii voluntar?
Robert Ștefan Ș.: Voluntariatul nu este ca un serviciu: „De astăzi sunt voluntar şi am un set de activităţi pe care trebuie să le îndeplinesc”. După părerea mea, voluntariatul se regăseşte în fiecare din noi, în orice moment în care poţi şi vrei să faci lumea un loc mai bun, indiferent de cât de mic este gestul tău. Unii fac voluntariat inconştient, în fiecare zi, ori participă ocazional la diferite activităţi de voluntariat, iar alţii, pe lângă cele menţionate, fac parte oficial şi din diferite asociaţii şi ONG-uri. Pentru mine, voluntariatul oficial a început în clasa a IX-a când m-am mutat în Târgu Jiu, în cadrul Centrului Local „Ecaterina Teodoroiu” ca cercetaş, în data de 2 aprilie 2017. De atunci viaţa mea a început să se schimbe deoarece, brusc, am început să cunosc oameni din diferite domenii, atât la adunările de centru, cât şi la taberele naţionale şi internaţionale. Pot spune că acest lucru a pus piatra de temelie a tot ce a urmat după aceea. A urmat momentul în care am devenit voluntar în cadrul Asociaţiei Scout Society, care se află în strânsă legătura cu cercetaşii, fondatorii asociaţei fiind, de asemenea, cercetaşi. Alături de ei a urmat şi urmează în continuare o serie de activităţi şi proiecte Erasmus+, prin intermediul cărora se realizează schimburi de tineri în care se folosesc metode de educaţie nonformală cu parteneri din toată Europa. Un schimb de tineri înseamnă mai mult decât pare. Din experienţa mea, un schimb de tineri înseamnă amintiri, experienţe unice, prieteni, dorinţă de explorare, educaţie, cultură, un tânăr mai pregătit şi dornic să lase lumea un loc mai bun.
Rep.: Care crezi că sunt beneficiile voluntariatului?
R.Ș.Ș.: Cel mai important beneficiu al voluntariatului consider că este faptul că strângi un „bagaj” de experienţe unice în viaţă, experienţe ce le poţi câştiga doar prin voluntariat, dar care îţi vor fi de folos tot restul vieţii. Nu de prea multe ori ai şansa să cunoşti un loc nou. Repet: să cunoşti, nu să vizitezi. Diferenţa este dată de faptul că, pentru a putea spune că ai cunoscut un loc nou trebuie să întâlneşti localnicii, să trăieşti şi să mănânci ca ei, să te bucuri alături de ei, să le respecţi tradiţiile şi obiceiurile şi cel mai important, să la cunoşti şi să te confrunţi cu problemele lor. Voluntariatul îţi oferă şanse infinite să devi un om mai bun, făcând lumea din jurul tău un loc mai bun.
Rep.: Ce caz/situație, întâlnit/ă în perioada voluntariatului, te-a impresionat cel mai mult?
R.Ș.Ș.: Orice experienţă pe care am avut-o în cadrul voluntariatului este una impresionantă pentru mine deoarece am câştigat o nouă amintire, o informaţie sau o experienţă. Cred, totodată, că nu ceea ce câştigi este cel mai important, ci ceea ce oferi, modul în care tu ca un simplu adolescent reuşeşti să aduci o schimbare. În cadrul cercetăşiei la nivel mondial există un motto după care acţionăm: „Creeză o lume mai bună!”. Ceea ce câştig şi mă impresionează cel mai mult nu este ceea ce primesc, ci ceea ce reuşesc să dau mai departe, modul în care eu reuşesc să influenţez.
Rep.: În ce situații te simți neputincios?
R.Ș.Ș.: Nu am întâlnit o situaţie în care să mă simt neputincios. Mereu încerc să găsesc soluţii pentru a evita astfel de situaţii, iar dacă nu reuşesc, rămân vertical şi înfrunt problema. Consider că este important să nu eziţi când faci ceva. Fiecare moment de ezitare este un moment de slăbiciune, iar momentele de slăbiciune nu aduc nimic bun, poate chiar te costă pe viitor. În schimb, am întâlnit situaţii în care m-am simţit vulnerabil. Singurele lucruri care mă fac să devin vulnerabil sunt persoanele în care aleg să am încredere. Pentru mine, încrederea este un lucru greu de câştigat, iar atunci când acest lucru se întâmplă, acea persoană devine un punct sensibil, un punct de vulnerabilitate deoarece, având încredere în acea persoană îi oferi posibilitatea şi puterea de a te „distruge”, dar ai încredere că nu o să o facă.
Rep.: Consideri că experiența avută ca voluntar te-a schimbat?
R.Ș.Ș.: Această experiență a avut un impact în viaţa mea poate la fel de mare ca educaţia primită acasă şi cei 10 ani de şcoală. Voluntariatul este la fel de important ca cei 7 ani de acasă deoarece te influenţează să devii conştient de ceea ce te înconjoară; să devii un cetăţean activ care ştie ce vrea şi știe cum să obţină ce vrea; o persoană care ştie că nu se poate mulţumi niciodată cu ceea ce are, căutând mereu să se dezvolte pe sine şi pe cei din jurul lui şi să aducă lumea la un nivel mai bun cu fiecare efort, în fiecare zi. Consider că prin fiecare activitate de voluntariat descopăr o mulţime de alte lucruri care îmi stârnesc dorinţa de a explora, de a cunoaşte, de a învăţa, de a îmbunătăţi şi de a-mi îndeplini obiectivele.
Rep.: Cum și când ai ajuns să faci parte din echipa de robotică a CNET, Technogods?
R.Ș.Ș.: Este o poveste destul de interesantă. Dorinţa de a face parte din această echipă a existat încă din primul an de liceu când echipa era în primul sezon de participare. Tot auzeam prin liceu diferite lucruri de „o echipă de robotică”, dar nu credeam că există aşa ceva la noi deoarece suna prea mult a seriale americane. Apoi au început să apară postări pe Facebook şi am realizat că asta chiar se întâmplă la noi în şcoală; exista o echipă de robotică. Am început să mă informez şi să caut cât mai mult informaţii despre orice legat de această echipă şi de concursul la care participau. Am fost „stalker” pentru mult timp, dorindu-mi din ce în ce mai mult să fac parte din această echipă. După vacanţa de vară şi când sezonul 2 de FTC Romania urma să înceapă, aşteptam din ce în ce mai mult momentul în care urmau să anunţe că recrutează membri noi. Într-un final, momentul mult aşteptat a venit: s-a lansat formularul de înscriere. Am completat cu toată priceperea acel formular, urmând ca peste câteva zile să primesc informarea că am fost selectat pentru următoarea etapă: interviul. Pentru interviu nu am avut nici o emoție deoarece eram sigur pe ceea ce am scris în acel formular şi îmi doream prea mult să fac parte de echipă. Interviul a decurs bine, iar peste câteva zile am fost sunat de echipă cu vestea că am fost ales. Ce a urmat după ziua aceea am jurat că va rămâne în spatele uşii sediului echipei de robotică.
Rep.: Spune-mi despre rolul tău în echipa de robotică. Care este cel mai important lucru învățat acolo?
R.Ș.Ș.: În cadrul acestui sezon m-am axat foarte mult pe partea de construcţie și mecanică a robotului deoarece în aceste domenii m-am descurcat cel mai bine, fiind o fire foarte practică. Totodată, am fost responsabil şi cu ceea ce a însemnat modelarea şi printarea 3D care mi-a atras foarte mult atenția și mi-a stârnit curiozitatea, fiind un lucru nou pentru mine. În cadrul echipei s-a lucrat împreună, toată lumea făcând cam orice, dar fiecare persoană era specializată pe cel puţin un domeniu, de la PR, media, programare până la mecanică şi modelare 3D. În cadrul meciurilor din competiţia regională, naţională şi mondială am făcut parte din drive-team-ul echipei. Acesta este format din 3 membri: 2 driveri care sunt responsabili cu manevrarea şi controlarea robotului şi 1 coach, responsabil cu poziţionarea robotului în arenă, comunicarea cu echipa aliată şi urmărirea meciului pentru a putea anunţa driverii dacă se întâmplă ceva neprevăzut. Rolul de coach a fost o onoare pentru mine deoarece mi-a oferit prilejul de a simţi ce înseamnă un meci între roboţi.
Un meci urmărit de mii de persoane. Ceea ce simţi în momentele în care stai lângă arenă, vezi în jurul tău mii de pasionaţi de robotică din toată lumea, ştii că urmează să joci meciuri importante alături de prieteni şi auzi sunetul de început de meci este un sentiment de nedescris.
Rep.: Care sunt persoanele/personalitățile pe care le admiri și de ce?
R.Ș.Ș.: Admir orice persoană de la care am ce învăţa. Admir persoanele care mă motivează să vreau mai mult şi au încredere în mine că pot mai mult. Admir persoanele care îşi urmăresc visurile şi au curajul să spuna: „Sunt fericit!”. Nu sunt genul care caută să îşi petreacă timpul cu cineva doar ca să îl piardă. Atunci când petrec timpul cu cineva, cu siguranţă acea persoană este una de la care am ce să învăţ. Urmăresc să mă dezvolt prin experienţele cu alte persoane, iar pentru că îmi doresc să mă dezvolt frumos, este normal ca şi persoanele cu care vreau să interacţionez să fie de calitate. De asemenea, am o foarte mare admiraţie pentru Warren Buffet, un investitor şi un om de afaceri care s-a remarcat prin tehnicile sale care implică răbdarea, inteligenţa investițiilor şi căutarea momentului potrivit.
Rep.: Ce facultate ai de gând să urmezi și către ce meserie o să te îndrepți?
R.Ș.Ș.: Acesta este un subiect destul de sensibil deoarece încă nu am luat o decizie în care să am 100% încredere, aşa că ar fi absurd să spun de pe acum ce am de gând să fac în viitor. Ceea ce este sigur este că o să urmez o facultate care să îmi susţină dezvoltarea şi împlinirea idealurilor, deoarece consider că dacă în momentul în care în sfârşit poţi să alegi ceea ce vrei să studiezi nu o faci aşa cum trebuie, o faci degeaba. Am foarte mare încredere în principiul: „Dacă nu-ți urmărești visele, nu le vei prinde niciodată”. De asemenea țin foarte mult la faptul că mai bine lucrezi din greu pentru a-ţi îndeplini obiectivele decât să fii comod şi să lucrezi pentru obiectivele altei persoane
Rep.: Ai luat în considerare plecarea în străinătate? De ce?
R.Ș.Ș.: Am luat în considerare acest lucru. Nu urmăresc să plec din ţară, dar nu spun că nu aş face asta. Unul din avantajele pe care le văd în a pleca în altă ţară este faptul că ai şansa să te regăseşti. Faptul că începi de la zero într-un loc complet nou, străin, unde nimeni nu are habar cine eşti, ce poţi să faci şi ce ai de gând să faci este un lucru care pe foarte mulţi îi înspăimântă, dar pe mine mă face să visez frumos. Îmi place România, îmi plac oamenii de aici și locurile; nu cred că există vreo piedică în a face ceea ce îţi propui. Dacă îți doreşti cu adevărat, poţi să faci orice, oriunde, lucru pe care l-au demonstrat multe persoane, nu poţi să dai vina pe ţară. Până în momentul în care aş lua decizia că trebuie să mă stabilesc undeva, mi-aş dori foarte mult să călătoresc şi să cunosc cât mai multe locuri posibile. Iar locul în care m-aş stabili, fie în România, fie în altă ţară, va depinde doar de obiectivele pe care o să le am în acel moment.
Rep.: Cum se vede viitorul prin ochii tăi?
R.Ș.Ș.: Privesc cu încredere viitorul deoarece din 2001, anul în care m-am născut, până în prezent, anul 2018, lumea a cunoscut un progres uriaş. Noi, cei ce trăim acum, avem oportunitatea de a observa cele mai mari schimbari în tehnologie, de a explora cele mai îndepărtate limite ale Universului, cele mai neașteptate descoperiri în medicină. Lucruri pe care ieri le visam, astăzi sunt realitate. Trăim în perioada în care oamenii nu au limite, în care, cu puțină imaginaţie, dorinţă, dedicare şi multă muncă, orice este posibil.
1 Comment