Alexandru Ștefulescu se află printre cele mai importante figuri istorice ale Gorjului. Pasiunea sa pentru trecut și dorința de a transmite mai departe cunoștințele culese din diverse documente îl situează în fruntea listei gorjenilor importanți din acea perioadă. Ca o recunoaștere a activității sale deosebite, Alexandru Ștefulescu este recompensat cu un binemeritat premiu al „Academiei Române”.
„Faţetele acesteia se văd în acţiunile de documentare în spaţiul cultural al Gorjului, apoi în cele de arheologie şi la urmă de scriitor de texte istorice care i-au adus recunoaşteri îndreptăţite din partea marilor istorici ai vremii şi a instituţiilor academice şi culturale de la nivelul ţării şi un meritat premiu al Academiei Române.” spunea academicianul N. Edroiu despre activitatea istorică a lui Ștefulescu.
Alexandru Ștefulescu s-a născut la data de 24 martie 1856, în orașul Târgu Jiu. A făcut Școala Primară tot în satul natal, iar studiile superioare la Râmnicu Vâlcea și la București. Apoi se reîntoarce în Târgu Jiu pentru a lucra în învățământ. Este, pe rând, institutor, director de școală și revizor școlar. Faptul că era un bun cunoscător al limbilor străine i-a permis să studieze diverse documente ce relatau istoria Gorjului și Târgu-Jiului, astfel ocupându-și o mare parte a timpului. A reușit să compună peste 100 de lucrări, studii și articole, unele din scrierile sale devenind material util pentru specialiști în istorie.
A ajutat la înființarea Muzeului Județean Gorj
Neobositul istoric Alexandru Ștefulescu avea ca scop principal răspândirea de informații cu privire la trecutul glorios al Gorjului și milita pentru înnoirea satului gorjean, dorind să le îmbogățească oamenilor, atât cunoștințele, cât și traiul, demonstrând continuitatea și unitatea neamului românesc. De-a lungul anilor a reușit să adune de pe tot curpinsul Gorjului diferite obiecte și documente pe care le-a pus la dispoziția tuturor cetățenilor, în Muzeul Gorjului, dorind să trezească în ei aceiași curiozitate și dragoste pentru trecut pe care o avea și el.
Nicolae Iorga este unul dintre cei ce au rămas profund impresionați de realizările lui Alexandru Ștefulescu: „Stăruinţă vrednică de răsplată unui singur om fără timp de cercetare, fără mijloace, fără îndemnuri şi ajutoare, care a întemeiat în capitala celui mai minunat ţinut de moşneni din România, în Târgul de pe Jiu al Gorjului un bogat muzeu care se îmbogăţeşte zi de zi. Domnul Alexandru Ştefulescu, care a şi tipărit multe documente… a creat unica arhivă documentară a unui judeţ românesc.” se arată în cartea lui Nicolae Iorga – „Studii şi documente privitoare la istoria românilor”.
Era activ în cadrul societății „Luminarea săteanului”
Alexandru Ștefulescu se implica în numeroase activități cu rol de înnoire a satelor Gorjului. Participa la serbări și conferințe, era în fruntea unor cercuri culturale sau consilii de administrație; era prezent oriunde era rost de instruire a minților sătenilor; de unde și prezența sa în cadrul societății„Luminarea săteanului”. „Una din cele mai reuşite şi mai mari serbări câmpeneşti, la care au luat parte personalităţi culturale şi politice ale Gorjului, s-a derulat la Novaci în ziua de 10 mai 1902. Principalul protagonist a fost aici Dumitru Brezulescu, pe atunci student, care i-a mobilizat pe ceilalţi fruntaşi ai localităţii. Veniturile serbării au fost destinate constituirii unui fond pentru înfiinţarea la Novaci a „Casei Poporului” din care urmau să facă parte: Banca Rurală, sala de conferinţe, biblioteca, muzeul etc. Locul clădirii era oferit de Brezulescu, gratuit, iar proiectul a fost realizat de arhitectul Ionel Busuioc din Târgu-Jiu.” putem citi în cartea „Dincă Schileru – O legendă vie a Gorjului” ai cărei autori sunt Gheorghe Nichifor, Dorina Nichifor și Andrei Popete-Pătrașcu.
Activitatea sa publicistică a fost apreciată la scară largă. Printre lucrările lui Alexandru Ștefulescu se numără și câteva monografii istorice importante: „Mănăstirea Tismana”, „Istoria Târgu-Jiului”, „Polovragi”, „Gorjul istoric și pitoresc”, dar și multe alte lucrări de o mare importanță istorică.
Încetează din viață la 26 octombrie 1910, la vârsta de 54 de ani, trupul fiindu-i înmormântat în orașul unde a văzut și lumina zilei, Târgu Jiu, oraș de care s-a simțit legat pe toată durata vieții. Munca sa a fost folositoare zecilor de generații trecute și va fi apreciată și de generațiile ce vor urma, pentru că istoria este nemuritoare și este cea care ne definește.
