La doar 21 de ani, gorjeanul Răzvan Popescu este considerat unul dintre cei mai buni naişti din ţară, fiind instruit de la vârsta de 6 ani de către Ştefan Popescu, fostul director al Şcolii Populare de Artă Târgu-Jiu. Are acasă peste 100 de trofee obţinute la festivaluri naţionale şi internaţionale şi este student la două facultăţi. Una de muzică, iar cealaltă de Cibernetică. Deşi va lucra în domeniul informaticii, tânărul susţine că nu va renunţa niciodată la pasiunea sa pentru nai, acest instrument fiind parte din el.
Reporter: La ce vârstă a început această poveste cu naiul?
Răzvan Popescu: Prima dată când am venit la Şcoala Populară de Artă aveam 5 ani şi jumătate. Eram părea mic pentru nai, aşa că am început cu pianul cu profesorul Constantin Argint. De la 6 ani, am început să studiez naiul cu domnul profesor Ştefan Popescu. Am urmat cursurile Şcolii Populare de Artă Târgu-Jiu timp de şase ani şi apoi trei ani de perfecţionare. Am urmat Mate-Info intensiv la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”, după care am ales să merg la facultate tot în domeniul informaticii, la Cibernetică, în Bucureşti, dar nici muzica nu am dat-o la o parte, astfel că sunt student şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Rep.: Cibernetica şi muzica sunt două domenii total opuse! Cum le îmbini?
R.P.: Da, sunt două domenii foarte diferite, dar, totodată, au mare legătură între ele. Muzica, în profunzimea ei, presupune multă matematică la bază. Nimic nu este întâmplător, notele muzicale au o conexiune, au o logică.
Rep.: După finalizarea studiilor ce vrei să faci?
R.P.: Vreau să profesez şi în domeniul ciberneticii, să lucrez în sistemul informatic, însă muzica va rămâne pasiunea mea pentru toată viaţa şi, de ce nu, poate o să şi predau acest instrument. Generaţiile viitoare vor avea nevoie de cineva care să ducă mai departe această muzică.
Rep.: Câte premii ai obţinut de-a lungul anilor datorită naiului?
R.P.: Foarte multe premii am obţinut, poate chiar peste 100. Nu am ţinut o evidenţă clară, au fost atât naţionale, dar şi internaţionale. Cel mai important este, de departe, premiul I la Festivalul „Maria Lătăreţu”, acum câţiva ani.
Rep.: În ce ţări ai avut ocazia să cânţi?
R.P.: Toate ţările vecine, Germania, Austria, Olanda. Au fost foarte multe!
Rep.: Cum ar fi viaţa ta fără nai?
R.P.: Viaţa mea fără nai!?…Nu aş putea să o concep fără, face parte din mine!
Rep.: Unde ai vrea să ajungi în acest domeniu, având în vedere că eşti deja numit, la această vârstă, unul dintre cei mai buni naişti din ţară?
R.P.: Mereu este loc de mai bine, oricând poţi evolua, însă numai prin studiu. O ţinţă a mea ar fi să devin cât mai bun, să nu treacă o zi din viaţa mea fără să evoluez, să nu treacă timpul pe lângă mine fără să fac ceva productiv pentru mine.
1 Comment