Antonie Dijmărescu se află printre oamenii importanți ai Gorjului când vine vorba de creație și cultură. Reprezintă una dintre mințile strălucite ale județului și este un educator al minții, un iubitor al creației, al disciplinei și un perfecționist în literatură. Aptitudinile sale culturale, dar și spiritul de lider, l-au poziționat în funcții de vârf în învățământul gorjean.
Îndrăgitul profesor s-a născut la 19 iulie 1939, în localitatea Horezu din Turcinești, Gorj, unde a făcut și cursurile primare. Își continuă studiile la Târgu Jiu, la Liceul „Tudor Vladimirescu”, apoi pleacă la Timișoara pentru a se pregăti temeinic pentru meseria de dascăl la Institutul Pedagogic de Învățători din Timișoara, cursuri pe care le termină în anul 1960 când devine învățător. Facultatea a făcut-o la Cluj Napoca, fiind student al Universității „Babeș Bolyai”, continuându-și studiile în Filologie. După absolvirea acestora, în 1966, își continuă lunga călătorie în învățământul gorjenesc, devenind profesor.
Rezultatele sale i-au permis să devină director al mai multor instituții de cultură din Gorj și al unor școli generale din Târgu Jiu. A ocupat și funcția de inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Gorj între anii 1991-1997.
Pune bazele „Societății Învățătorilor Gorjeni”, în anul 1992, când scoate și un prim număr al „Revistei Învățătorimii Gorjene”, iar în anul 1944, în cadrul societății pe care o conducea și fiind un maestru al cuvântului scris, înființează Editura „Alexandru Ștefulescu”, unde editează peste 60 de titluri.
Pasionat de proză, își face debutul în literatură, relativ târziu, în anul 2013 cu o carte de basme și nuvele numită „Ulicică”. În anul 2017, lansează cartea autobiografică „Un OM în cetate”, carte apreciată de nume cunoscute ale literaturii din zilele noastre.
„Societatea Învățătorilor Gorjeni”
La inițiativa profesorului Antonie Dijmărescu este înființată, la 9 aprilie 1992, această organizație cu caracter profesional, cultural și apolitic, „Societatea Învățătorilor Gorjeni”, fiind și primul președinte al acesteia. În această organizație erau reuniți învățători din Gorj, dar și alte cadre didactice ori persoane simple cu o dorință comună: aceea de modernizare a învățământului primar și de răspândire a culturii în satele gorjene.
Scopurile „Societății Învățătorilor Gorjeni” erau: „stimularea cercetării știițifice și metodologice în rândurile învățătorimii gorjene; să mobilizeze intelectualitatea din județ, la ridicarea nivelului cultural și moral al populației județului; să contribuie la depistarea, conservarea și valorificarea creației artistice din lumea satului gorjean; să popularizeze prin metode specifice experiența înaintată a unor cadre didactice, creațiile artistice ale învățătorilor și elevilor dotați etc.”, se arată în cartea scrisă de Al. Doru Șerban, „Gorjul Cultural 1990-2005”.
Pentru a-și atinge scopurile erau organizate simpozioane, cursuri de vară, schimburi de experiență, sesiuni de comunicări, colocvii, concursuri pentru elevi, excursii de documentare și multe altele.
