Este fiică, soție, mamă, bunică și dascăl și este întruchiparea bunătății. S-a născut la 1 septembrie 1967, la Târgu Cărbunești, în satul Cojani și a avut o copilărie exact așa cum trebuie; frumoasă și liniștită, crescută într-o familie modestă, de doi părinți minunați pe care îi aseamănă cu doi sfinți. A urmat cursurile Liceului de Artă „Marin Sorescu” din Craiova unde a studiat flaut și pian, iar apoi, a ajuns la București unde a făcut Facultatea de Muzică. A ales să predea muzica populară pentru că iubește să lucreze cu copiii, iar muzica populară este cea care o reprezintă pe ea și trecutul ei. Este dascăl de 30 de ani, totuși cea mai mare realizare a profesoarei sunt cele trei fete ale sale care i-au moștenit pasiunea pentru muzica populară. Fata cea mare este căsătorită cu Constantin Lătărețu, renumitul interpret gorjean. Cea mijlocie este căsătorită cu Marian Parnica, băiatul cel mic al dirijorului de la „Doina Gorjului”, iar cea mică este cea care pare să îi calce cel mai mult pe urme mamei sale. Viața i-a dăruit trei fete frumoase, iar acestea i-au dăruit trei minunății de nepoți. Consideră că toate sunt exact așa cum trebuie, iar zâmbetul care se arată pe fața ei, mai tot timpul, stă mărturie a împlinirii sale sufletești.
Reporter: Cine este Cristina Boian acum și cine a fost înainte? Cum și unde ați copilărit?
Cristina Boian: Am intrat în învățământ imediat după ce am terminat Liceul de Artă. Am lucrat ca profesor suplinitor o bună perioadă de timp până am reușit să termin Facultatea de Muzică din București. În prezent, predau canto popular la Școala Populară de Artă la Târgu Jiu. Am copilărit în satul Cojani și pot să spun că am adorat acea perioadă simplă, dar minunată din viața mea. Îmi amintesc cu drag de jocurile copilăriei mele. Pentru că, la vremea aia, nu beneficiam de tehnica din zilele noastre, am avut timp suficient să mă bucur de inocența copilăriei și de tot ce înseamnă ea. Am avut doi părinți minunați care m-au ajutat să devin omul care sunt astăzi. Din păcate, tatăl meu s-a prăpădit, iar pentru mama, mă rog lui Dumnezeu să o țină sănătoasă mulți ani de acum înainte.
Rep.: Cine a avut cel mai mare impact asupra vieții dumneavoastră? Cui aveți să îi mulțumiți pentru ceea ce sunteți astăzi?
C.B.: Părinților mei, cel mai mult, pentru că ei, chiar dacă nu au cântat niciodată, au avut voce de la Dumnezeu. De la ei am moștenit pasiunea pentru muzica populară, de la cei care au fost ca niște sfinți pentru mine și pe care i-am iubit enorm.
Rep.: Care este cea mai pregnantă trăsătură a personalității Cristinei Boian?
C.B.: Perseverența și dragostea pentru meseria pe care mi-am ales-o. Fără aceste două trăsături nu prea poți ajunge departe.
Rep.: De când vă pasionează muzica și ce reprezintă pentru dumneavoastră?
C.B.: Muzica mă pasionează de mic copil și reprezintă totul pentru mine. Consider că este o terapie pentru sufletul omului. Asta le explic și elevilor mei: Muzica este cea care ne face să atingem apogeul de fericire.
Rep.: Cum ar fi viața fără muzică? Vă puteți imagina o astfel de viață?
C.B.: Nu imi imaginez o viață fără muzică. Consider că în vremurile astea destul de grele pe care le trăim noi, este foarte bine să ne întoarcem spre muzică. Mă bucură mult faptul că tot mai mulți copii sunt dornici să studieze muzica populară, chiar dacă unii sunt „împinși de la spate” de părinți și de bunici.
Rep.: Ce este cântecul popular? Ce mai reprezintă el în zilele noastre? I-a scăzut valoarea pe care o avea în trecut?
C.B.: Nu aș zice…până la urmă se transmite același folcor. Adevărații soliști perpetuează folclorul, soliștii foarte buni care țin cont de folclorul autentic. Chiar dacă mai este și „alterat” uneori pentru a fi cât mai comercial, nu își pierde adevărata esență. Eu promovez folcorul autentic întotdeauna, pentru că lucrez cu materialul fabulos al celor trei mari soliste ale noastre: Maria Lătărețu, Filofteia Lăcătușu și Maria Apostol; nu aș avea cum să nu îl aduc în atenția elevilor mei.
Rep.: Ce premii v-a adus muzica până în prezent și care sunt cele mai importante?
C.B.: Nu am prea avut timp să particip la festivaluri pentru că am ajuns, relativ târziu, la Școala Populară, la 29 de ani. Am participat la Festivalul de la Tismana și la Festivalul din Constanța unde am obținut trofee, dar și la Mamaia, unde am luat Premiul de Popularitate. Nu cred că trebuie să participi la „N” festivaluri ca să faci ceea ce iți place. Dacă ești înzestrat și perserverezi în ceva, ajungi departe. Eu nu mă consider neapărat solistă de muzică populară pentru că adevărata mea meserie este cea de dascăl. Îmi place foarte mult să predau muzica copiilor.
Rep.: Vă considerați o persoană norocoasă? De ce?
C.B.: Păi da! În primul rând, pentru că am trei fete superbe și nepoții cărora le port o dragoste greu de explicat în cuvinte, pe care numai bunicii o pot înțelege. Pentru că fac meseria de dascăl cu mare drag și sunt împlinită. Îmi place mult ce fac și am rezultate foarte bune cu elevii mei.
Rep.: Câți copii pregătiți în prezent? Ne spuneți câteva nume ale copiilor cu cele mai mari realizări?
C.B.: La ora actuală, eu predau unui număr de 15 elevi la Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, dar sunt și titulară la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”, unde predau Flaut și Pian. Câteva nume: Maria Medeleanu, Ștefania Boian, David Hodoiu, Denisa Caval, Maria Bușoi…foarte mulți elevi de la mine ajung în Liceul de Artă pe Muzica Tradițională Vocală Românească.
Rep.: Vă pregătiți pentru vreun festival sau concurs, în prezent?
C.B.: Da, deocamdată ne pregătim pentru Festivalul „Filofteia Lăcătușu”, eveniment care va avea loc la Vâlcea.
Rep.: Există cântece pentru fiecare stare în care vă aflați? Ce cântec ascultați când sunteți tristă? Dar fericită?
C.B.: La mine, supărarea ține 2-3 minuțele până îmi regăsesc acea vorbă: „Viața-i frumoasă oricum” și îmi revin repede. Orice aș cânta, nu pot cânta tristă. Expresia feței mele nu poate fi posomorâtă, nici dacă sunt piese de jale. Chiar dacă îmi schimb puțin expresia feței, privirea, zâmbetul meu este aproape nelipsit și vocea este în permanență caldă ca să pot transmite cum trebuie ceea ce simt. Ascult muzică clasică foarte mult în momentul în care sunt obosită, pentru că mă relaxează. Îl prefer pe Bach.
Rep.: Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră?
C.B.: Fetele mele, bineînțeles. Faptul că mi-am întemeiat o familie atât de unită și frumoasă. Simt că nici nu aș fi putut cere mai mult de la viață.
Rep.: Se știe că portul popular este cel mai important pentru un interpret. Care este cel mai vechi costum popular pe care îl dețineți?
C.B.: Cel mai vechi costum are peste 120 de ani. Este foarte importantă autenticitatea costumului popular. Eu sunt foarte pretențioasă; costumul trebuie să arate impecabil, iar ținuta scenică este deosebit de importantă pentru un viitor artist, la fel și felul în care se folosește microfonul. Eu sunt cea care hotărăște la ce festival merge copilul și ce repertoriu să aleagă, ce costum să poarte. Costumul popular îi schimbă radical pe copii, îi obligă să aibă o atitudine diferită.
Rep.: Ce știți acum și ați fi vrut să știți și acum 20 de ani?
C.B.: Bineînțeles că mi-ar fi plăcut să am cunoștințele de dascăl pe care le am acum. Nu mă descurcam la fel de bine, la început, când a trebuit să învăț totul de una singură. A trebuit să mă orientez și să învăț foarte mult pentru că nu făcusem Metodică de Predare în liceu. Mi-a plăcut să mă perfecționez; gradele în învățământ mi-au prins bine în meseria mea de dascăl.
Rep.: Părinții v-au învățat cum să fiți un om bun și cu frică de Dumnezeu; ce v-a învățat viața?
C.B.: Viața m-a invățat că trebuie să lupt și că e frumoasă și cu bune și cu rele. Am ajuns la vârsta asta și mă consider o femeie împlinită, cu realizari, în special din cauza copiilor mei și a nepoților. Nu aș schimba nimic la viața mea din prezent. Îmi fac timp pentru nepoțeii mei pentru că dragostea pe care le-o port este prea mare.
