În municipiul Târgu Jiu a funcționat prima școală de ceramică din ţară. A fost deschisă în anul 1900 la cererea localnicilor, pentru că în multe zone ale judeţului se dezvoltaseră centre de olărit, iar produsele erau foarte solicitate la vremea respectivă.
Școala de ceramică și-a deschis porțile la 1 octombrie 1900 și funcționa cu autorizaţia Ministerului Instrucţiunii Publice. „Faima vaselor de lut produse la Şimian, Siseşti, Glogova, Găleşoaia, Străoeşti, Arcani, Peşteana, Rasova, Ştefăneşti, Târgu Jiu, Slătioara, Dăneşti, Vlădeşti, Buda, Hurez, Oboga sau Bobiceşti a trecut de mult graniţele ţării.
Arta prelucrării lutului, pe atunci, nu se preda în şcoli. Meşteşugul atât de dibaci al olăritului constituia un secret şi el se transmitea din tată în fiu, din generaţie în generaţie. Abia la începutul secolului al XX-lea semnalăm pe teritoriul ţării primele şcoli de ceramică.
Prima şcoală de ceramică din Oltenia îşi deschide porţile în Oltenia la Târgu Jiu, din iniţiativa lăudabilă a localnicilor“, scria profesorul Tudor Nedelcea în lucrarea „Prima şcoală de ceramică din ţară: Şcoala de ceramică din Târgu Jiu“.
Ce elevi se puteau înscrie la Şcoala de ceramică
Şcoala se adresa elevilor din mai multe categorii, care urmau să fie pregătiți în vederea dezvoltării industriei ceramice, astfel încât să se oprească importul unor astfel de produse.
„Şcoala avea o secţie elementară la care se primeau absolvenţi ai şcolilor primare urbane sau rurale, precum şi cei ce au una sau două clase secundare, şi altă secţie artistică, la care se înscriau absolvenţi a 3 sau 4 clase secundare şi care vădeau talent pentru desen.
Scopul acestei şcoli, precizat cu toată claritatea în prospectul său, trimis spre popularizare prefecturilor din ţară, are un caracter nu numai instructiv-educativ, dar şi profund patriotic. El constă în crearea şi organizarea sistematică şi artistică a industriei ceramice din ţară, pentru a se opri importul de vase de lut, faianţă şi capitaluri, pentru a se crea o nouă industrei naţională şi, drept urmare, noi resurse pentru asigurarea existenţei unei bune părţi a populaţiei locale“, mai arată Tudor Nedelcea.
La şcoala de ceramică, obiectele studiate erau diversificate. Elevii învăţau atât să picteze şi să modeleze lutul, dar studiau aritmetică şi Limba română.
Profesori cunoscuţi, chemaţi să predea la Târgu Jiu
Cea mai mare parte a profesorilor predau gratuit la Şcoala de ceramică. Pentru a creşte nivelul, la școala de ceramică au fost chemaţi unii dintre cei mai de seamă artişti din Europa.
„Conducerea şcolii a apelat la profesori renumiţi peste hotare. E vorba de profesorii: I. Wirnstl, fost elev al Academiei de arte industriale din Viena şi cunoscut pentru picturile sale pe sticlă la ferestrele monumentale din biserica jubiliară din Viena, care preda desenul şi pictura ceramică, de H. Frohlich, fiul unui mare fabricant ceramist, care pe lângă studiile teoretice, are şi o îndelungată practică în cele mai renumite fabrici de ceramică din Europa“, a menţionat Tudor Nedelcea.
Elevi din alte județe studiau la școala de ceramică de la Târgu Jiu
Şcoala avea o durată de trei ani. Chiar în primul an de existenţă, şcoala a fost frecventată de 30 de elevi. Cei mai mulți proveneau din judeţele Gorj, Romanaţi, Vîlcea, Prahova. „Importanţa acestei şcoli este lesne de observat. Ea este prima încercare făcută în România de a înjgheba o nouă industrie artistică naţională“, se mai menţionează în lucrarea lucrarea „Prima şcoală de ceramică din ţară: Şcoala de ceramică din Târgu Jiu“.
Şcoala a funcţionat în clădirea actualului Colegiu Naţional „Tudor Vladimirescu”. În muzeul şcolii se mai află câteva produse realizate la şcoala de ceramică.
Când s-a închis școala de ceramică
De-a lungul timpului, şcoala a participat la expoziţii naţionale cu lucrări realizate în atelierele unității. După 1913, aceasta funcţionează după regulamentul şcolilor inferioare de meserii, durata cursurilor fiind de 5 ani. În timpul Primului Război Mondial, şcoala de ceramică din Târgu Jiu este evacuată, iar elevii sunt detaşaţi prin spitale, în calitate de cercetaşi.
Atelierele şi obiectele au fost distruse, în urma invaziei din primul război mondial. Cursurile au fost reluate în anul 1919, funcţionând în localuri închiriate.
La 1 septembrie 1925, școala de ceramică este unificată cu şcoala inferioară de meserii din Vădeni.
