Un tânăr din municipiul Târgu Jiu a ales o carieră care îi oferă posibilitatea să salveze vieți. Cătălin Stanciu, în vârstă de 24 de ani, și-a urmat tatăl erou, astfel că a ales să devină pompier. După ce o viață l-a admirat pe părintele său, care i-a devenit mentor, tânărul a decis să aleagă profesia pentru care a optat și tatăl său în urmă cu mulți ani. A mers să se specializeze, iar acum luptă să ajute oamenii, așa cum părintele său face de mai bine de două decenii și jumătate.
Cătălin Stanciu lucrează alături de tatăl său, astfel că este angajat al Inspectoratului Situațiilor de Urgență Gorj. După ce a ascultat ani la rând povești despre vieți salvate, tânărul are acum ocazia să ajute oamenii. ,,Tată şi fiu în familia noastră! Tatăl, plutonier adjutant Stanciu Stanciu, are 46 de ani, iar ultimii 26 i-a dedicat salvării de vieţi. Când îţi trăieşti copilăria lângă un tată erou, care în fiecare zi îşi riscă viaţa pentru a-şi ajuta semenii, îţi doreşti să ajungi ca el, îţi doreşti să trăieşti şi tu demnitatea şi onoarea militară şi să profesezi în cea mai nobilă misiune, aceea de a salva vieţi şi bunuri. Acelaşi lucru l-a făcut şi sergentul major Stanciu Cătălin care a ales să îşi dedice viaţa salvării de vieţi. Face acest lucru de aproape 4 ani, sub comanda şi supravegherea atentă a tatălui său, iar acest lucru nu este nici pe departe un favor, exigenţele tatălui fiind foarte mari, pentru că orice tată îşi doreşte ca fiul său să fie cel mai bun şi să obţină cât mai multe realizări profesionale. Suntem mândri să vă avem printre noi şi ştim ca ne putem baza pe profesionalismul vostru”, a declarat Florin Chisim, purtătorul de cuvânt al ISU Gorj.
Încă din anii copilăriei era fascinat de profesia tatălui său și a știut mereu că va urma această cale, astfel că după finalizarea studiilor liceale a ales să se specializeze pentru ca visul lui să se transforme în realitate. ,,Încă de pe vremea când eram copil mă fascina foarte mult meseria tatălui meu. La obişnuita întrebare «Ce vrei să devii când vei fi mare?», eu răspundeam cu drag că vreau să fiu pompier. Pe atunci nu ştiam prea bine ce presupune această meserie, dar numai conceptul de a fi asemenea tatălui meu pe care îl vedeam un erou, de a putea salva vieţi, mă încânta enorm. Ce-i drept, cu trecerea anilor, visul meu a rămas acelaşi, iar după terminarea liceului am avut oportunitatea de a mi-l îndeplini. După luni de pregătire am fost admis la Şcoala de Subofiţeri «Pavel Zăgănescu» Boldeşti”.
Deși era mulțumit că avea să urmeze aceeași carieră ca tatăl lui, Cătălin a simțit adevărata împlinire sufletească abia în momentul în care a reușit să salveze prima viață. Din acel moment a știut că este o meserie la care nu va putea renunța niciodată. ,,Pe parcursul celor doi ani de instruire în cadrul şcolii am simţit că acest lucru este ceea ce vreau să fac în viitor. Însă, adevărata mulţumire sufletească am simţit-o atunci când, în urma unui incident neplăcut, am putut salva o viaţă. E adevărat că sunt multe riscuri, dar nu m-am gândit niciodată să renunţ şi nu o voi face niciodată”, a povestit Cătălin Stanciu, tânărul angajat al ISU Gorj.
Tatăl lui Cătălin cunoștea dorința fiului său, însă a crezut că în timp își va schimba opțiunile profesionale. Ulterior, când s-a convins că fiul său chiar vrea să urmeze această cale l-a susținut și l-a îndrumat. ,,La început a fost surprins, nu se aştepta să îl urmez, dar m-a susţinut şi a fost foarte bucuros. M-a sfătuit să învăţ şi să fiu întotdeauna atent şi pregătit să intervin în orice situaţie neprevăzută. Tatăl meu e puţin mai exigent când vine vorba de datoria pe care o avem, dar de la el am învăţat cele mai multe lucruri. De la cum să sting un incendiu de mai mari dimensiuni, până la a avea o inimă tare. M-am obişnuit cu prezenţa lui şi colaborăm ca doi colegi în îndeplinirea aceleiaşi misiuni”, a mai povestit Cătălin Stanciu, tânărul angajat al ISU Gorj.
În prezent, tatăl și fiul sunt camarazi și reușesc de foarte multe ori să salveze viețile oamenilor aflați în dificultate.
