Preotul gorjean Gheorghiţă Guţescu, din comuna Bălăneşti, a avut parte de un sfârșit groaznic. Acesta a fost ucis de comunişti pe când îşi ispăşea pedeapsa la Canalul Dunăre – Marea Neagră.
Părintele Gheorghiţă Guţescu s-a născut în anul 1912, fiind fiul preotului Lazăr Guţescu, din comuna Bălăneşti. A urmat seminarul de la Râmnicu Vâlcea şi a fost hirotonisit preot, la început în Bălăneşti, după care a avut parohia în localitatea Pişteştii din Deal.
Profesorul Grigore Haidău, care a scris o lucrare despre părintele Gheorghiţă Guţescu, ne-a povestit că acesta era un simpatizant al legionarilor şi un opozant al comuniştilor: „Era foarte popular şi avea o voce de aur, de răsuna biserica. Era adorat de tineretul din comună. Nu era, în schimb, agreat de regimul comunist, pentru că ar fi simpatizat cu mişcarea legionară“.
A evadat din închisorile comuniste
Părintele Gheorghiţă Guţescu a fost arestat în mai multe rânduri de comuniști, dar a demonstrat o abilitate ieșită din comun și a reuşit să evadeze şi să se ascundă în locurile doar de el ştiute, din comuna sa natală. Gheorghiţă Guţescu a fost închis în temutele închisori comuniste de la Aiud şi Jilava.
„Fusese arestat de două ori dar nu ştiu cum făcuse de fugise din închisoare. Era căutat peste tot. Preoteasa nu putea lua legătura cu el, să-i ducă mâncare, că era urmărită pas cu pas. Intrase şi frica în ea din noaptea când cei de la Securitate au venit cu maşina neagră să-l ridice. Au lovit-o, au înjurat-o să spună unde-i popa ascuns. Au scos scândura pardoselii din două odăi, au dărâmat soba că doar, doar vor găsi arme. A fost o noapte de groază! (…)
După câteva zile s-a auzit în sat că au pus mâna pe el. L-au bătut ăi de la Securitate rău de tot! Spunea miliţianul din sat că atât au dat în el cu cizmele şi cu patul puştii până n-a mai mişcat. Plin de sânge, l-au aruncat ca pe un câine în lada camionului plin de soldaţi. A fost dus la Canal“, povesteşte într-un mod plastic Grigore Haidău.
Părintele a încercat, din nou, să fugă şi s-a ascuns în haznaua veceului. A fost găsit şi lovit cu o rangă în cap, după care şi-a dat sfârşitul în anul 1953.
„Toată ziua l-au căutat caraliii cu câinii lupi. Băgat până în gât în groapa veceului, preotul Gheorghiţă aştepta să vie cât mai repede noaptea să evadeze. Când soarele era spre asfinţit, şefului gardienilor i s-a şoptit să-l caute în veceu. Deodată s-au auzit înjurături şi lătratul câinilor de pază. Paşi grei, urmaţi de scheunatul câinilor lupi, se apropiau de el.
Popa Gheorghiţă şi-a dat seama că totul s-a terminat. Cu o rangă, gardianul a ridicat scândurile veceului. Răcnind şi lovindu-l cu ranga în cap fără milă, călăul parcă turbase, nu se mai oprea. Când soarele trecea în partea cealaltă, un fâlfâit s-a auzit în aer. Sufletul preotului Gheorghiţă urca la ceruri. Nici astăzi nu se ştie pe unde-i putrezesc oasele“, a mai povestit profesorul Grigore Haidău.
1 Comment