Județul Gorj este cunoscut pentru mănăstirile sale, peisajele minunate, personalitățile culturale și din multe alte domenii care și-au pus amprenta asupra domeniilor în care au activat și așa mai departe, dar este cunoscut și grație artiștilor tradiționali! De-a lungul vieții, există mai multe foarte importante, cărora gorjenii le acordă o atenție sporită. La unele dintre aceste tradiții sau momente cruciale, gorjenii din timpuri apuse chemau și lăutarii sau tarafurile populare care se găseau în mai toate localitățile Gorjului.
Lăutarii, unii mai cunoscuți ca alții, erau organizați în bande sau tarafuri care, de regulă, purtau numele celui mai vestit dintre ei. Aceștia cântau balade, doine, cântece de petrecere, vesele sau amare, fiecare cu farmecul lor rămas intact după secole! În comuna Peștișani au existat mai mulți lăutari vestiți (astăzi, urmașii lor cântă pe marile scene ale României și chiar și peste hotare n.red.), care își câștigau existența cu vioara, acordeonul, vocea, naiul, țambalul etc. Aceștia erau invitați să cânte atât la nunți, cât și la înmormântări, dar și cu alte ocazii. Povestea câtorva dintre ei o aflați mai jos!
Despre lăutarii din comuna Peștișani aflăm informații prețioase din lucrarea „Monografia comunei Peștișani” (2004), lucrare a cercetătorului Matei Silvian, care a analizat populația de etnie romă din această comună și evoluția tarafurilor. Matei Silvian scria că lăutarii din Peștișani își câștigau existența cu țambalul, vioara, vocea, naiul, acordeonul.
„Erau stimați de cetățeni/săteni pentru că participă, alături de ei, la obiceiuri, tradiții, la bucurii și necazuri, de la naștere la botez, de la nuntă la înmormântare, atât sentimentali, cât și compătimitori”, nota autorul Matei Silvian în monografia sa.
În satul Boacșa și în Peștiani, cei mai vechi lăutari au fost descendenții lui Toader Falcue sau fălcușeștii, care erau și fierari și lăutari. Mai sunt amintiți și Ion Burlă, descendent al lui Vasile Țiganu zis Buliga, dar și Itu Falcue. „În 1916 a venit la Peștișani Harap Alb sau Tănăsie Bobirci. A fost un țigan demn, foarte bun fierar și potcovar, care socotea barosul și nicovala instrumente superioare viorii! Satul Brădiceni a avut cel mai vechi nume de țigan, pe cel al lui Groasă!
Acest neam de potcovari și fierari a adus în jurul lui pe Ciulă sau Ciulei, pe Coadă sau Codin, pe Gugă și pe Bârsan, lăutari pricepuți. (…) Cel mai comic a fost Pantelimon Bobirci, era un iscusit făuritor de bricege, pieptene”, scria Matei Silvian.
De asemenea, în „Monografia comunei Peștișani” (2015) scrisă de Vasile Arimia, Moise Bojincă și Constantin Codiță se spune că prima bandă de lăutari a fost cea a lui Itu Falcoe-1900-1963. Acesta cânta la vioară, iar din banda sa mai făceau parte soția sa Mița, Dumigui, Trohonel-basist, Pantelimon Pobirci.
Un alt taraf renumit în Peștișani a fost cel al lui Durdulan (1910-1977), dar și cel al lui Julea. Banda aceasta se numea „Banda lui Gheorghe Julea, zis Ghiță”, cel care cânta la vioară cu multă pasiune. Era fiu de lăutar, care moștenise pasiunea de la tatăl său, Dumitru Julea zis Dumigui.
În câteva sate existau la acea vreme hanuri unde lăutarii cântau seara, spre deliciul celor care veneau să petreacă aici. La Brădiceni au cântat lăutari vestiți, ca de exemplu „Banda lui Nicolae Falcoe (1892-1960), care i-a avut cu el mai mereu pe Ion Ciulei zis Ciuș (1907-1943), Nicolae Piper zis Călăuză, Ion Trohonel zis Gugă.
„Unii dintre lăutarii din Peștișani au cântat și la București, înainte de cel de Al Doilea Război Mondial. (…) Altă bandă de lăutari a fost cea a lui Gheorghe Pobirci zis Tătiță. (…) Mai era banda lui Ion Țambu”, spun autorii Monografiei din 2015. Victor Țambu (născut în 1942) a ajuns unul dintre marii lăutari ai Gorjului. De asemenea, Rela Ciulei este una dintre marile artiste ale acestui gen de muzică care încântă și astăzi pe cei care o ascultă. Mulți dintre urmașii acestor lăutari talentați cuceresc publicul în zilele noastre.
Vatră folclorică importantă
Nu doar la Peștișani a fost o importantă vatră folclorică a Gorjului, ci în foarte multe alte localități. Lăutarii erau invitați la petrecerile din sate: la nunți, botezuri, alte chefuri, hramuri, nedei, hore sătești. În unele sate, lăutarii cântau chiar și la înmormântări.
Lăutarii erau și cei care cunoșteau tradițiile mai bine ca oricine, știau obiceiuri care trebuiau ținute la nunți, spunându-le celor mai tineri ce și cum să facă. Prezența lăutarilor s-a făcut cunoscută și la căminele culturale.
În cântecele lor, unele create de ei, altele culese de-a lungul timpului, lăutarii redau bucuria vieții, veselie: „Cântecul lăutarilor este oglinda liniștitoare a sufletului. Ei, oamenii, au avut nevoie ca semeni de ai lor, cu har, să le depene frumos, cu ajutorul instrumentelor muzicale ori a vocii, povestea sentimentelor”, scria Matei Silvian.
În județul Gorj, în perioada interbelică (în special începând cu 1930), au fost descoperite, grație cercetărilor făcute de Dimitre Gusti împreună cu Constantin Brăiloiu și ucenicii acestuia, numeroase tarafuri și cete de lăutari, dar și rapsozi vestiți. În articolele viitoare, vom prezenta poveștilor acestor rapsozi.
Ascultă aici o interpretare a lăutarilor autentici: https://www.facebook.com/folclormuzicalvalah/videos/713214588781844/
