În vechile imagini cu municipiul Târgu-Jiu observăm, de fiecare dată cu admirație, clădirea impunătoare în care a funcționat ani buni Hotelul Tioc, „rebotezat” apoi „Sichitiu” și „Marele Hotel Regal”. Era cel mai frumos hotel din perioada ante și postbelică, o clădire impunătoare care avea 35 de uși și ferestre exterioare, 40 de camere, suprafața hotelului fiind de 680 metri pătrați, cifră impresionantă pentru acei ani. Din păcate, printr-un decret emis de autoritățile comuniste în 1983, s-a dat ordin de demolare al acestei maiestuoase clădiri, lucru care s-a și întâmplat în 1986-1987. O dată cu această acțiune, din arhitectura orașului Târgu-Jiu, a dispărut un monument de referință.
Grație magistratului Ion Duguleanu, autor al volumelor „Târgu-Jiu-Case. Oameni.Destine” (cel din 2010, în cazul articolului de față n.red.), aflăm că Hotelul Tioc era o clădire impresionantă. Hotelul era situat pe strada Victoriei, la numărul 29.
„Clădirea, cu parter și etaj, avea fundația de piatră de râu, zidurile groase din cărămidă, planșeele din lemn și grinzi de fier, tâmplăria exterioară era din lemn de stejar și cea din interior era din lemn de brad. (…)
Tocmai pentru a ilustra monumentalitatea construcției, am relatat că aceasta avea 35 de uși și ferestre exterioare, 39 interioare și 40 de încăperi, majoritatea folosite pentru servicii hoteliere, la etajul clădirii”, scrie Ion Duguleanu în volumul mai sus amintit.
În perioada secolului XIX, terenul de aproximativ o mie de metri pătraţi s-a aflat doar în proprietatea familiei Tioc, iar în 1900, Gheorghe Ionescu Tioc a construit aici o clădire impunătoare care avea dublă destinaţie: aceea de hotel şi de locuinţă pentru familie.
Abia în anul 1918, moştenitorii lui Ghiţă Ionescu Tioc au vândut lui Gheorghe Sichitiu, negustor din satul Rugi, Hotelul Tioc cu toate anexele sale.
De ce s-a schimbat numele hotelului
Primii proprietari ai magnificului Hotel Tioc au fost cei din familia cu același nume. Gheorghe (Ghiță) Ionescu Tioc era, potrivit informațiilor din volumul semnat de Ion Duguleanu, născut în 1853, iar în 1879 s-a căsătorit cu Ariada Ștefulescu, sora lui Alexandru Ștefulescu, istoricul gorjean.
După ce moștenitorii lui Ghiță Ionescu Tioc au înstrăinat hotelul familiei Sichitiu, aceștia i-au schimbat numele. Astfel, din 1918, Hotelul Tioc se numește Hotel Sichitiu. Familia Sichitiu nu a deținut imobilele mulți ani, le-a folosit ca spații hoteliere, dar și ca locuință, la fel ca și proprietarii anteriori.
„În anul 1925, Ion Gh. Sichitiu și Gh. I. Sichitiu vând asociațiilor Dumitru Manițescu și Gh. Pătrășcoiu această clădire. În anul 1920, denumirea sub care funcționa hotelul s-a schimbat în aceea de Marele Hotel Regal. (…) În 1932, cei doi asociați decid împărțirea bunurilor și hotelul intră doar în proprietatea lui Pătrășcoiu, care l-a folosit ca hotel încă 17 ani. (…) Totul s-a năruit în 1950, când hotelul a fost naționalizat și a trecut în proprietatea statului”, potrivit informațiilor din volumul „Târgu-Jiu-Case. Oameni. Destine” (2010).
Din păcate, în perioada 1986-1987, hotelul a fost demolat, iar Târgu-Jiul a mai pierdut o clădire importantă din punct de vedere arhitectural, dar și istoric.
Amintiri despre arhitectura impresionantă a Hotelului Tioc
După naționalizarea hotelului, aici a funcționat, potrivit lui Ion Duguleanu, un restaurant și o braserie, ambele sub denumirea „Modern”. Iată ce scrie magistratul:
„Ospătarii care au lucrat la Modern au făcut ca braseria și restaurantul să se afle mereu în top. Îmi aduc aminte că de multe ori mergeam acolo cu colegii (…) Am relatat și în lucrarea anterioară, tocmai pentru a ilustra monumentalitatea construcției că aceasta avea 35 de uși și ferestre exterioare, 39 interioare și 40 încăperi la etaj.
Suprafața construită a clădirii era de circa 680 metri pătrați, cifră impresionantă pentru orașul nostru, dar nu numai. Când am dat aceste detalii tehnice ne-am referit doar la hotel și restaurant. Clădirea hotelului a avut elemente arhitectonice deosebite: balcon din zid cu o formă semicirculară având deschidere spre sud-vest, ferestrele înalte care asigurau o bună luminozitate, cele 12 lucarne din acoperișul cu tablă, turla din lemn, acoperită cu tablă bătută sub forma solzilor de pește. (…)
Prin Decretul din 1983 s-a decis demolarea hotelului, iar acest fapt s-a petrecut în 1986-1987, odată cu acesta dispărând din arhitectura orașului încă un monument de referință”.
