De numele generalului Gheorghe Magheru, cel care s-a distins prin patriotism și curaj în războiul ruso-turc din 1828-1829, se leagă mai multe momente cruciale din istoria județului nostru. În amintirea generalului Magheru, fiu de preot iubitor de patrie, în municipiul Târgu-Jiu există o stradă și un liceu care îi poartă numele, două statui (una pe locul fostei case a generalului și cealaltă în curtea Colegiului în zona CAM n.red.), iar, de-a lungul anilor, la tipografiile din Gorj s-au tipărit mai multe cărți despre personalitatea sa.
Gheorghe Magheru a iubit pământul acestui județ, aici se născuse și aici și-a dorit să își găsească și odihna veșnică. În memoria generalului Magheru, pe crucea sa scrie: „Trecătorule, aici repausează generalul Gheorghe Magheru, luptător fără preget pentru mărirea țării sale, pentru triumful dreptății și democrației.Eternă fie-i memoria!”.
Gheorghe Magheru s-a născut în anul 1803, în satul Bârzeiu de Gilort, din comuna Albeni și a fost unul dintre cei opt copii ai preotului Ion Magheru. S-a înrolat de la o vârstă fragedă în oastea lui Tudor Vladimirescu, a fost căpitan de panduri şi a luptat contra otomanilor care prădau ţara. Pentru meritele în războiul ruso-turc din 1828-1829 a fost decorat de ţarul Rusiei cu Ordinul Sf. Ana în grad de cavaler şi a primit în dar o sabie de onoare.
„La 4 noiembrie 1826, Căimăcănia Craiovei l-a vornicit pe Magheru să-i prindă pe frații întru hoții ai lui Panciu Crăciun. Din vornicit în prinderea hoților și apărarea de bandele turcești ce jefuiau Gorjul, Gheorghe Magheru a ajuns prin curaj și acte de vitejie comandantul unui corp de armată propriu, format din panduri din zona Olteniei.
Căpitanul de panduri Gheorghe Magheru s-a distins în mod deosebit prin patriotism și curaj, în războiul ruso-turc”, scria Alexandru Doru Șerban în cartea sa „Personalități care au fost în Gorj”. În anul 1831 a intrat în magistratură şi a primit funcţia de judecător de pace şi apoi de preşedinte al tribunalului. În anul 1846 a fost numit prefect al judeţului Romanaţi de către domnul Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu. Doi ani mai tâziu, acelaşi domnitor l-a numit comandant-şef al tuturor dorobanţilor şi plăieşilor de peste Olt. 
Pentru ce a luptat generalul Magheru
Generalul Magheru a fost unul dintre principalii lideri ai Revoluţiei de la 1848. A fost membru al societăţii secrete Frăţia, iar Adunarea de la Islaz, din iunie 1848, care a însemnat începutul Revoluţiei, s-a ţinut în judeţul Romanaţi, care se afla sub conducerea sa.
A refuzat să pună în aplicare ordinele represive ale domnului şi a făcut parte din al doilea guvern provizoriu ca ministru de Finanţe. În plus, a primit comanda generală a trupelor neregulate şi funcţia de inspector al gărzilor naţionale. Astfel, a organizat rezistenţa armată şi a organizat tabăra la Râureni. A refuzat să se predea turcilor şi, la sfatul consulului englez de la Bucureşti, a dizolvat tabăra şi s-a refugiat la Viena la începutul anului 1849. S-a întors în ţară în vara anului 1857 şi a devenit membru în Adunarea ad-hoc din Ţara Românească, după care a făcut parte din Adunarea Electivă care l-a ales ca domn pe A.I. Cuza, la 24 ianuarie 1859.
A continuat activitatea politică după abdicarea lui Cuza şi a devenit membru al PNL, deputat în mai multe rânduri şi preşedinte al Adunării Deputaţilor în anul 1876.
A pus mare preț pe învățământ
După anul 1830, Gheorghe Magheru s-a stabilit la Târgu-Jiu, iar până în 1846 a fost cel dintâi susținător al reorganizării administrative și a dezvoltării orașului. A fost numit provizoriu prefect al Gorjului în 1833-decembrie. În perioada 1840-1842 a fost primar al orașului, funcția numindu-se, în vremea aceea, președinte de magistrat.
A militat mai toată viața sa pentru dezvoltarea învățământului, iar în 1837 a inițiat o acțiune de strângere de bani din donații pentru construirea de școli publice în Târgu-Jiu. A plătit din bugetul primăriei cărțile pentru Biblioteca Școlii Publice conduse de C. Stanciovici Brănișteanu. În satele în care avea moșii, Magheru a înființat școli cu câte doi dascăli, pe cheltuiala sa. „În 1840, s-au pus bazele unei farmacii pe care Magheru și alți fruntași ai urbei au întreținut-o din fonduri personale. (…)
Una dintre faptele generoase ale lui Gheorghe Magheru, cu impact legendar, a fost cea din 1864, când a dat supușilor de pe moșia personală de la Cojani, pământul cuvenit după Legea rurală, acolo unde ei și-au dorit și fără a avea pretenția despăgubirilor cuvenite”, scria Al. Doru Șerban în „Personalități care au fost în Gorj”.
În amintirea generalului Gheorghe Magheru, la Târgu-Jiu există un colegiu care îi poartă numele, dar și o stradă. De asemenea, două statui ale generalului au fost amplasate pe locul fostei sale case și în curtea liceului „Gheorghe Magheru”. La 7 octombrie 1972 s-a dezvelit Statuia generalului Gheorghe Magheru, opera sculptorului Vasile Năstăsescu, amplasată în rondoul din apropierea intersecţiei străzilor Eroilor şi Gheorghe Magheru, acolo unde a fost amplasată casa patriotului revoluţionar.
1 Comment