Locuitorii comunei Dragotești sunt oameni cu suflet mare și iubitori de țară. De-a lungul istoriei, localnicii s-au jertfit pentru țară chiar de la primele mișcări de independență ale domnului Tudor Vladimirescu și până la cele două războaie mondiale.
Comuna Dragotești este situată în sud-vestul judeţului, pe valea râului Jilţu. Relieful este piemontan, puternic fragmentat de văi. Resursele naturale: terenuri agricole, valorificate pentru cultura cerealelor, pomilor fructiferi şi a viţei de vie; păşuni de deal, utilizate pentru creşterea animalelor; resurse forestiere; zăcăminte de cărbune (lignit), sare, marmură.
Istoria comunei
Comuna Dragotești este înfiinţată în anul 1873. În anul 1898, efectivul de animale număra 600 de bovine, 500 de ovine, 26 de cabaline, 470 de porcine, 100 de familii de albine. Locuitorii aveau, atunci, 40 de pluguri, 65 de care cu boi, 9 căruţe. În acelaşi an, în comună se găsea o cârciumă. În anul 1872, în comună erau 1.325 de locuitori, iar în anul 1898, 1.400 de locuitori și 300 de case. În anul 1898, în comună se găseau: primărie, post de jandarmi, post telefonic, şcoală (un învăţător, 21 de elevi), 3 biserici, deservite de un preot și trei cântăreţi.
Satele comunei Dragotești
Berbeniţa este un dispărut, care era aşezat pe dealul dintre Dăgoteştii de Sus şi Valea Bohorelului.
Este menţionat prima dată într-un testament din anul 1717, prin care Tănasie din Baboieşti, „arată cum să se stăpânească averea lui după moartea sa. Corobăi a fost, inițial, comună înfiinţată prin legea administrativă din 31 martie 1864. Etimologia denumirii provine termenul corobaie, care înseamnă vale adâncă şi râpoasă, ca o scobitură, ca o scorbură.
Prima menţiune documentară este în hrisovul din 13 septembrie 1550, prin care Vlad voievod, fiul lui Vlădiţă Voievod, întăreşte lui Stan (mare ban de Jilski sau Cralevschi) cu fiii săi Stanciu, Stanislav, Dan, cu feciorii lor şi Ivăniş cu feciorii lui, „moşie în Cocimăneşti” cât a fost ţinutul Dragoteşti pentru că a fost a lor veche şi dreaptă de moştenire şi cumpărată din zilele lui Radu Vodă…”.
Monumente: În anul 1979 s-a inaugurat Fântâna Eroilor.
Drăgoteşti este atestată documentar într-un hrisov emis la 13 septembrie 1530, prin care Vlad Înecatul întăreşte lui Stan stăpânirea asupra moşiei Cocimăneşti, oricât a fost ţinutul Drăgoteşti, în hrisovul din 24 aprilie 1618, prin care Alexandru Vodă confirmă lui Udrea Roşianul din Roşia stăpânire peste mai multe cumpărături. Locuitorii au participat la Revoluţia de la 1821 (panduri în tabăra lui Tudor Vladimirescu).
În anul 1831, fruntaşii aleşi ai satului erau Albu Huştea, M. Toporâşte, Ion Paulescu, Bălan Dăescu, Sandu Pasăre, Buşu Ion Goşu. Sătenii participă la Războiul de Independenţă (un rănit, sergentul Dascălu Petre; ofrande, constând în animale şi cereale ), la răscoala din anul 1907 (un rănit), la Primul Război Mondial (59 de morţi; 40 de ţărani din Drăgoteşti „au suferit bătăi de la soldaţii austro-ungari în timp ce alţi 17 locuitori din satele dimprejur au fost împuşcaţi de nemţi în Câmpia Severinului şi îngropaţi la oraş”), la cel de-al Doilea Război Mondial (22 de morţi). În perioada 1861-1943, Drăgoteşti s-a divizat în: Drăgoteştii de Sus, Drăgoteştii de Jos.
Drăgoteştii de Jos este atestat documentar în hărţile ruse (1835, 1853). În anul 1898 exista biserica de lemn, însă nu este cunoscut anul construcţiei. Drăgoteştii de Sus este menţionat în hărţile ruse (1835, 1853). În anul 1898, în sat se găsea biserica de lemn cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” (construită în anul 1733, refăcută în anul 1908).
Trestioarae este atestat documentar într-un hrisov emis la 31 august 1498-1499, prin care Radu cel Mare întăreşte lui Vâlcu, Stănilă, Slav şi lui Manea stăpânirea asupra moşiei Trestioara de la Brădet, în hrisovul din 24 aprilie 1538, prin care Radu Paisie întăreşte lui Pătru Stoian şi alţii părţi de moşie din Gura Jilţului, din Trestioara, din Stârcii, din Pietrari.
Academia Română
