În cadrul acestui interviu îl vom cunoaște pe Pompiliu Ciochia, actor al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”, un om cu prea mult bun simț și devotat meseriei sale. Din cadrul interviului puteți afla care a fost omul care l-a ajutat cel mai mult, amintirile sale din perioada în care juca pe scena Casei de Cultură din Târgu Jiu, dar și cum a evoluat teatrul în ultimii ani. Tot de la Pompiliu vom afla ce roluri și-a dori să joace.
Reporter: Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru teatru și care au fost primii pași pe care i-ai făcut în această direcție?
Pompiliu Ciochia: În clasa a doua am simțit bucurie și plăcere, atunci când mă aflam în centrul atenției, ba chiar am provocat situații în urma cărora să beneficiez de o atenție sporită. Debutul l-am avut, ca mai toți actorii născuți până în 1989, la Cântarea României.
Reporter: Chiar m-ai făcut curios. Ce situații ai creat pentru a ieși în evidență?
Pompiliu Ciochia: Am să vă dau două exemple. Și acum îmi aduc aminte când am scris în pauză pe tablă, fără să fiu observat de colegi, „Pompi prostu cățelușul nostru!”. Și totul a ieșit cum am vrut eu. Învătătorul a făcut o „anchetă” pentru a afla cine este cel care m-a „defăimat”. Și tot legat de ieșitul în evidență îmi aduc aminte, copil fiind, când m-am dat pe față cu vișine zdrobite, după care am ieșit pe stradă să le zic vecinilor că am fost lovit. A ieșit o adevărată dezbatere pe acestă situație.
Reporter: Cine ți-a fost cel mai mare sprijin la începutul carierei de actor și de la cine ai avut cel mai mult de învățat pe plan artistic?
Pompiliu Ciochia: Marian Negrescu, Marian Negrescu.
„Am învățat să fiu respectuos, modest și toate frustrările să le pun în personajele în care au loc…”
Reporter: Că tot te-am întrebat de la cine ai învățat ceva pe plan artistic, aș vrea să ne zici câțiva actori de la care ai învățat ceva până în prezent și ce ai învățat de la ei?
Pompiliu Ciochia: Îmi este greu să enumăr câțiva actori, asta ar însemna să fac o ierarhie și nu cu asta mă ocup. Am învățat să fiu respectuos, modest și toate frustrările să le pun în personajele în care au loc.
Reporter: Care este primul rol în care ai jucat și cum ai fost ales pentru acest rol? Ce amintiri ai legate de acest rol?
Pompiliu Ciochia: Lelio din Commedia dell’ arte. Pot spune că am fost ales pentru a mi se pune în evidență atuurile actoricești personale. Ca și amintiri legate de acest rol aș preciza una singura, și anume frigul și gheața din Casa de Cultură, în contrapunct cu caldura și generozitatea noilor colegi pe care i-am găsit la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”.
Reporter: Dacă tot am deschis subiectul despre roluri am o curiozitate…care a fost cel mai drag rol pe care l-ai jucat până în prezent și de ce?
Pompiliu Ciochia: Revizorul (Hlestacov) din Revizorul de Gogol, deaorece e un personaj complex ce te solicită și te pune la muncă, așa cum trebuie în teatrul adevarat.
„Dacă spectacolul respectiv se ocupă cu teatrul caut să nu refuz.”
Reporter: Acum am altă curiozitate. Pe ce criterii accepți un rol? Cauți ceva anume la personajul respectiv sau la piesă, ca întreg?
Pompiliu Ciochia: Ele merg mână în mână și dacă spectacolul respectiv se ocupă cu teatrul caut să nu refuz.
Reporter: Și tot la capitolul de roluri aș vrea să te mai întreb dacă există vreun rol pe care ți l-ai dori, dar pe care încă nu ai ajuns să îl joci?
Pompiliu Ciochia: Ehee, multe roluri îmi doresc eu, dar n-aș enumara niciunul, îmi este teamă că peste 20 -25 ani, când voi reciti acest articol, să nu fiu dezamagit de cele întâmplate.
„Ca să primești trebuie în primul rând să dai și eu sunt încă la etapa cu «a da»”
Reporter: De când ai plecat pe acest drum care a fost principala ta provocare până în prezent și cum ai reușit să o depășești?
Pompiliu Ciochia: Principala mea provocare este spectacolul, reprezentația de mâine pentru care astăzi îmi propun să fiu credibil și să ating adevarul scenic.
Reporter: Dacã te-ai întâlni acum cu Pompiliu de acum 10 – 15 ani ce i-ai spune?
Pompiliu Ciochia: I-aș spune să aibă grijă de cariera lui, să fie atent că peste 10-15 ani va acorda un interviu pentru www.cult-ura.ro.
Reporter: L-a ajutat teatrul pe omul Pompiliu Ciochia să se descopere și dacă da cum?
Pompiliu Ciochia: Când spunem actorie, obligatoriu spunem dezvoltare personală. Ca să primești trebuie în primul rând să dai și eu sunt încă la etapa cu „a da”, când o sa trec la etapa cu „a primi” voi putea cu adevarat să vorbesc despre ajutorul primit.
„Prefer să nu intru în amanunte.”
Reporter: Știu că ai și regizat câteva piese de teatru. Ce-ți place să faci…să pui piese în scenă sau să joci pe scenă? Care este diferența?
Pompiliu Ciochia: Da, am regizat și îmi doresc să mai regizez, dar deocamdată propunerile mele nu se încadreză cu politica repertorială a teatrului, dar sunt o fire optimistă. Nu aș vrea să vorbesc despre diferența dintre actorie și regie, în ambele arte ale spectacolului eu găsesc numai bucurie.
Reporter: Cât de mult s-a schimbat teatrul din Târgu Jiu în ultimii ani?
Pompiliu Ciochia:În ultimii ani Teatrul Dramatic Elvira Godeanu s-a schimbat foarte mult. Prefer să nu intru în amanunte, consider că uneori lucrurile se pot schimba din mers.
