Lucrările realizate la Rânca, în cadrul Simpozionul Internațional de Pictură „Atelierele Brâncuși“, de cei șapte pictori participanți, au fost expuse miercuri, 31 august, într-o expoziție la Galeriile Municipale de Artă. Creațiile realizate în timpul taberei de la Rânca nu au nicio legătură cu locul, iar, din acest motiv, criticul de artă Pavel Șușară i-a catalogat pe artiști ca „pictori melci“.
Vernisajul expoziției a debutat cu un moment artistic susținut de violonista Denisa Burci, elevă a Liceului de Muzică și Arte plastice din Târgu Jiu, câștigătoare a Concursului Internațional „Orpheus”. Ea a interpretat balada lui Ciprian Porumbescu.
Vasile Fuiorea, curatorul Simpozionul Internațional de Pictură și participant la tabără, a spus că pentru cei mai mulți dintre pictori întâlnirea cu Rânca a fost o premieră:
„Simpozionul Internațional de Pictură a avut ca principale obiective să îmbogățească patrimoniul cultural al orașului Târgu Jiu și, pe de altă parte, Centrul„Constantin Brâncuși“ susține arta contemporană. (…) Fiecare zi a fost o bucurie pentru artiștii participanți. Niciunul dintre cei prezenți, în afară de Florin Gheorghiu, care este din zona noastră, nu cunoșteau Rânca. Toți au fost impresionați plăcut. La început a fost mai greu cu acomodarea, dar, apoi, fiecare zi a fost o bucurie. Nu cred că cineva a avut ocazia să picteze la o înălțime de peste 1600 de metri. Rânca îți oferă o diversitate de sentimente“.
La Simpozionul Internațional de Pictură au participat pictorii: Anita Monoscalo, din Italia, Lena Khvichia, din Lituania, Florin Gheorghiu, Maria Balea, Sorin Iosub, Tajo și Vasile Fuiorea, din România.
Despre „pictorii melci“, cu Pavel Șușară
Pavel Șușară a făcut o prezentare a lucrărilor realizate în cadrul „Atelierelor Brâncuși“ și i-a împărțit pe pictorii care participă la simpozioanele de acest fel în trei categorii: pictori oglindă, care reflectă peisajul și ambianța în care se află, pictori cameleoni, care „se camuflează în datele locului, dar lucrează ceea ce dorește“, și pictori melci.
„Este tipul care își cară atelierul în spate. Unde se duce, el umblă cu atelierul după el. Resortul psihic în ceea ce privește acest comportament l-am văzut la Toma Viorel, care stătea cu șevaletul în fața Lacului Văliuc, privea apa și jocurile imponderabile ale acesteia și el pictură statică, niște vase de lut. Era perfect liber în fața peisajului. În cazul Simpozionului de la Rânca avem de-a face cu pictori melci. Fiecare a venit cu propriul lui atelier după el și își face propriul demers artistic”.
