Petroșani apare și astăzi în online după publicarea unui vlog realizat de Hoinar prin România. Materialul aduce în prim-plan povești mai puțin cunoscute din Valea Jiului. Sunt prezentate străzi nedezăpezite dintr-un cartier vechi și realități care au marcat comunitatea locală. Vlogul explică clar că denumirea Valea Plângerii nu are legătură cu foamea sau lipsurile materiale.
Valea Jiului a fost un centru important al mineritului românesc. Mineritul a fost o industrie grea și riscantă. Munca în subteran a presupus pericole constante. Aceste realități au influențat viața economică și socială a zonei timp de decenii.
La Muzeul Mineritului din Petroșani poate fi înțeleasă istoria acestei regiuni. Muzeul adăpostește unelte, echipamente și documente originale. Acestea arată cum se muncea și cum se trăia în comunitățile miniere. Este singurul muzeu din România dedicat exclusiv mineritului de cărbune. Funcționează într-o clădire istorică din anul 1920. Colecția include peste 1500 de piese legate de viața minerilor.
Istoria Văii Jiului include și momente de protest. Greva minerilor din august 1977 a fost una dintre cele mai ample mișcări sociale din perioada comunistă. Protestul a pornit de la condițiile grele de muncă. A fost alimentat și de modificările privind pensiile și vârsta de pensionare. Timp de trei zile, mii de mineri au oprit activitatea. Au cerut schimbări concrete. Relația dintre autorități și muncitori a fost extrem de tensionată.
Accidentele de muncă au fost o realitate constantă în minerit. În anul 2008, exploziile de la mina Petrila au provocat moartea a 13 persoane. Printre victime s-au aflat și salvatori mineri. Tragedia a readus în atenție riscurile majore din subteran.
Vlogul realizat în Petroșani surprinde aceste straturi de istorie. Imaginile din cartierul vechi arată viața de zi cu zi a orașului. Drumurile rămân nedezăpezite. Urmele trecutului sunt încă vizibile.
