Unul dintre cele mai importante obiective turistice din județul Hunedoara este Peștera Bolii. Aceasta se află la 6 km de Municipiul Petroșani, pe drumul ce leagă acest oraș, de pe Valea Jiului, de Hațeg. În cazul în care vreți să vizitați această peșteră trebuie să vă abateți cam 1 km de la drumul național, există indicatoare care vă anunță din timp despre acest obiectiv turistic, iar drumul până la el este bun. Există chiar și o parcare în zonă.
Câteva detalii despre peșteră
Din momentul în care ați parcat mașina și până la intrarea în peșteră mai sunt câteva trepte pe care trebuie să le coborâți. Intrarea este una care te surprinde într-un mod plăcut, și totodată puteți vedea și pârul Jupâneasa cum intră în masivul de calcar.
Trebuie știut că Peștera Bolii este singura din țară care este străbătută pe toată lungimea de un râu. Totodată, unicitatea acestei peșteri este dată și de lipsa cu desăvârșire a stalactitelor și a stalagmitelor, din cauza aerului care circulă continu prin peșteră.
Revenind la această intrare, de care vă ziceam, îți atrage atenția prin cei zece metri înălțime, dar și prin cei aproximativ 20 de metri lungime. În același timp, peștera are o galerie principală, care are în jur de 470 de m și din când în când apar săli spațioase, unde se ajunge până la o lățime de 75 de m.
Datorită acusticii, se organizează diferite evenimente sau concerte muzicale, și tot aici o echipă din Germania a filmat câteva scene din documentarul „Legenda Nibelungilor”
Ieșirea din peșteră se află foarte aproape de calea ferată Petroșani – Hațeg.
De unde provine numele și legendele din jurul ei
Numele peșterii se presupune că ar veni de la familia Bolia, o familie bogată care a deținut multe proprietăți în zonă. În același timp, una dintre legende spune că în această peșteră s-ar găsi multe comori, iar cei care ajung să se apropie de ele sunt blestemați și încep să vadă diverse năluci, care îi rătăcesc prin ascunzișurile peșterii.
O altă legendă legată de acestă peșteră se referă la „Legenda fetelor de măritat”, care spune cam așa:
„Se spune că în vremurile îndepărtate, se afla în preajma peșterii într-un conac, o familie bogată ce stăpânea pădurile și pământurile din zonă. Familia avea două fete.
Cea mare de o frumusețe rară, cu ochi verzi ca verdele codrilor pe care-i colinda, dar prea mândră, trufașă și de multe ori rautăciosă, îndepărtând numeroșii pețitori mai săraci ce o voiau de soție.
Fiica cea mică, mai puțin frumoasă, cu ochi albaștri și cu privirea blândă și caldă, dar tristă, neîmpăcată că nici un crai al locului nu o curta. Într-o iarnă geroasă, când peștera era îmbracată într-o mantie de brumă și țurțuri strălucitori de gheață, surorile s-au oprit în acest loc, iar când cea mică s-a întors, a strigat surprinsă de uimire: «uite surioară inima întoarsă a peșterii!»
Fata cea mare s-a uitat trufașă și cu mândrie în glas a întrebat: «Inimă răsturnată, eu când mă mărit? »
În noaptea următoare fata cea mică a avut un vis. Cobora cu sora cea mare în peșteră într-o primăvară minunată, inundată de verdeață și flori. Ajunsă în fața inimii răsturnate, din pântecele muntelui, auzi o voce blândă și fermecătoare: «Fetelor, voi sunteți de mult de măritat, ceea ce vă doriți în taină. Dacă veți alege dintre pețitori după placul inimii voastre, veți fi măritate până la Nașterea Domnului. Opriți-vă o clipă de rugăciune la icoana Maicii Domnului din adâncul peșterii și la întoarcere rugați-vă pentru împlinirea visului vostru în strălucirea luminii inimii mele ».
Fata cea mică, uimită de viziune a strigat spre bolta înaltă a peșterii: «Oare se va întâmpla această minune?»
În acel moment o voce gravă și puternică, venită din străfundul muntelui i-a răspuns fetei: «Dacă voi veți alege miri după dorința inimii voastre, promisiunea zânei peșterii se va împlini. Dacă gerul și gheața avuției va stapâni inimile, veți rămâne nemăritate și triste până la adânci bătrâneți, trăind fără rost în această lume creată prin dragoste de Dumnezeu».
Cu inima deschisă și încrezătoare, fata cea mică a îngenunchiat în lumina inimii răsturnate rugându-se pentru împlinirea visului. Nu după mult timp a fost pețită de o mândrețe de flăcău și după Postul Crăciunului nunta de basm s-a împlinit…”
Peștera Bolii, Fecioara Maria și stindardul getic
Un fenomen interesant legat de Peștera Bolii se referă la apariția în stâncă a imaginii Fecioarei Maria cu pruncul în brațe, iar dacă întorci această imagine apare stindardul getic, și anume lupul Dracon.
