Constantin Brâncuși, acest geniu al pietrei, ne-a lăsat o mare moștenire pe care ne pricepem de minune să o etalăm, dar nu să o și întreținem. Ne bucurăm de o mică parte din lucrările sale neprețuite și poate că e mai bine așa! Franța deține, în prezent, marea majoritate a muncii lui Constantin Brâncuși, loc unde munca-i este apreciată la adevărata-i valoare și, mai ales, respectată. Munca unui artist este „copilul” lui, iar copilul nu ți-l poți lăsa în grija oricui; nu lași un lucru valoros pe mâna celui care nu-i cunoaște valoarea. Înainte de a ne cere drepturi, trebuie să demonstrăm că le și merităm.
Pe 19 februarie sărbătorim ziua nașterii sculptorului gorjean, a celui mai important artist român cunoscut internațional, zi declarată ca fiind „Ziua Națională Brâncuși”. Pe blog-ul profesorului de istorie Andrei Popete Pătrașcu, putem citi de ce se consideră că nu merităm moștenirea lăsată de Brâncuși:
(…) „Deși Brâncuși se bucură astăzi de o notorietate mondială, noi încă nu i-am decriptat mitul. Brâncuși nu mai este de mult al gorjenilor, pentru că el aparține lumii. Brâncuși este doar un miracol născut pe plaiuri gorjene. A lăsat circa 720 opere de artă: statui și statuete, picturi și desene, dar mai presus de toate, prin unicitatea sa, complexul sculptural de la Târgu-Jiu, ridicat între anii 1937-1939. «Așteptați până când voi muri – și veți putea vedea numai cum vulturii se vor aduna împrejurul meu», spunea Brâncuși în urmă cu mai bine de 60 de ani. (…) E trist că ceea ce Brâncuși a zămislit cu sufletul său, noi nu putem nici măcar recondiționa, restaura sau păstra. Înțelegem poate că Brâncuși dialoga neîncetat cu piatra căreia îi dădea formă. Îi dădea o parte din sufletul său. Când vom învăța și noi limbajul operelor sale vom știi să le prețuim la inegalabila lor valoare.(…) Şi dacă ar fi să ne luăm după unii, arta tinde de vreo sută de ani să se substituie religiei. În acest caz, am completa noi, Brâncuşi a săvârşit, cu fiecare sculptură a sa, un act de demiurgie, astfel încât aici, la Târgu Jiu, putem spune – precum anticul Heraclit – «şi aici locuiesc zeii ». «Să creezi ca un Demiurg, să munceşti ca un sclav» – mărturisea Brâncuşi – şi toate acestea pentru «a se salva ca om» (…)”.
Pe 19 februarie îl sărbătorim pe cel ce a însemnat atât de mult pentru cultura noastră, cel ce a pus România și Gorjul pe harta lumii, pe „părintele sculpturii moderne”. În loc să cerem ce nu merităm, mai bine ne îngrijim de ceea ce avem deja, astfel îi vom onora memoria sculptorului nostru, Constantin Brâncuși, acest diamant între pietre.
