Oana Bogdan: „Brâncuși nu dă lecții, ci inspiră. Tinerii să-și urmeze vocația și pasiunea. Să fie liberi precum Pasărea M​ăiastră”

În cadrul proiectului EUROSCOLA, membrii echipei Infinity of the Bird in Space de la Colegiul Tehnic Motru şi-au propus să promoveze către comunitate opera lui Constantin Brâncuși. Cu această ocazie, elevii şi-au propus să realizeze interviuri tematice pentru a informa cititorii cu privire la influenţa lui Constantin Brâncuşi în spaţiul european. Oana Bogdan, diplomată în arhitectură în România și în Belgia, şi-a continuat activitatea academică în Belgia, unde a predat arhitectură și urbanism la Universitatea KU Leuven vreme de șapte ani. Oana Bogdan ne oferă o imagine de ansamblu asupra contribuţiei operei şi gândirii lui Constantin Brâncuşi în cadrul patrimoniului cultural european, în interviul pe care l-a oferit membrilor echipei Infinity of the Bird in Space de la Colegiul Tehnic Motru, pentru Europunkt.

Oana Bogdan: Când vorbim despre identitatea românească în lucrările lui Brâncuși, ne punem imediat întrebarea cum ar fi arătat opera lui dacă acesta nu ar fi plecat la Paris ​sau dacă nu​ s-ar fi​ inspirat în bună măsură dintr-un filon etnografic ​rom​ânesc. Dar această întrebare nu-şi are, probabil, sensul în cazul operele marilor artiști.

Acestea transcend identităţi naţionale sau de grup, sunt universale. Este cu atât mai mult cazul lui Brâncuși, a cărui operă marchează un punct de referință în arta modernă, îndrăznesc să afirm că se află la originea artei moderne, depășind cu mult influențele din tradiția populară românească sau din arta europeană.

Așadar, identitatea românească se regăsește în opera brâncușiană într-o formă sublimată, prin ceea ce are ea mai universal. Țin totuși să lămuresc un lucru: identitățile naționale sunt constructe sociale fluide, iar povestea asimilării operei lui Brâncuși în țara noastră este o dovadă. Aceasta a fost mai întâi respinsă în România, fiind considerată la începutul anilor ’50 ai secolului trecut drept decadentă și lipsită de valoare artistică.

Abia ulterior a fost recuperată, însă în cheie ideologică, ca opera “artistului poporului”, provenit din popor. Mai recent, Brâncuși este asumat dintr-o perspectivă naționalistă – se dorește transformarea sa în “simbol naţional”. Ar fi o eroare să rămână aşa​, pentru că ar reduce o operă universală la o valoare provincială.

R.: Care sunt elementele care caracterizează opera și filosofia lui Constantin Brâncuși? Care este originalitatea lui Constantin Brâncuși?

O.B.: ​Originalitatea lui Brâncuși vine din ruptura pe care o impune față de sculptura de până la el. A avut șansa să facă parte din fermentul modernist de la Paris și puterea de a nu adera la niciunul dintre curentele epocii (dadaism, cubism, suprarealism, suprematism). Brâncuși și-a creat un limbaj artistic propriu prin stilizare, epurare și abstractizare, chiar dacă a respins abstractizarea, considerându-i “idioți” pe cei care numeau arta lui abstractă, deoarece aceasta era de fapt realistă, întrucât reală nu este forma exterioară, ci ideea, “ființa lucrurilor”. Brâncuşi nu sculpta păsări, ci esenţa lor, ideea de pasăre, şi anume zborul.

R.: În contextul diferitelor crize și clivaje pe care le identificați în spațiul european, cum evaluați influenţa operei și gândirii lui Constantin Brâncuși?

O.B.: Ca orice mare artist, Brâncuși este creatorul unui limbaj universal, care transcende crize și clivaje.

R.: Care este rolul operei şi filosofiei sculptorului român în consolidarea identităţii europene şi a patrimoniului european?

O.B.: Brâncuși are fără îndoială locul și rolul lui bine determinat în mișcarea artistică europeană de la începutul secolului XX, făcând parte dintr-un context artistic extrem de complex, care a schimbat radical modul de a percepe arta ca vehicul artistic, dar mai ales spiritual. Nu poți vorbi despre Brâncuși fără să amintești de Picasso, Dali, Modigliani, Kandinsky. Şi totusi, Brâncuși și arta lui nu joacă roluri identitare. Arta marilor creatori este, prin definiție, universală, astfel încât opera lui Brâncuși face parte din patrimoniul mondial.

R.: Care este imaginea pe care a promovat-o Brâncuşi în spaţiul european şi transatlantic?

O.B.: A persistat foarte multă vreme imaginea originală de “țăran” retras în propriul atelier, loc de pelerinaj al artiștilor vremii. Aceştia i-au recunoscut valoarea încă din timpul vieţii, fapt ieşit din comun. Refuzul său constant de a se ralia unuia dintre curentele vremii şi rolul pivotal în trecerea spre sculptura modernă, au făcut ca Brâncuşi să fie considerat iniţiatorul artei moderne.

R.: În ce măsură recursul la opera și gândirea lui Constantin Brâncuși poate reprezenta, astăzi, șansa revigorării patrimoniului european?

O.B.: Patrimoniul european există mai viguros ca oricând, nu cred că se poate vorbi de o revigorare. Brâncuși ne-ar putea inspira, totuşi, în inovarea culturală, mai ales în zonele sărace din punct de vedere economic, dar bogate în tradiţii. Această sinergie tradiţie-inovare poate duce la revigorarea unor ţări, dacă tot vorbim de revigorare.

R.: În ce măsură consideraţi că opera lui Brâncuşi este valorificată la potenţialul maxim în spaţiul românesc şi european? 

O.B.: Foarte greu de apreciat care ar fi potențialul maxim la care opera unui artist poate fi valorificată. Opera lui ​Brâncuși se regăsește în cele mai mari muzee ale lumii. Din păcate, România comunistă i-a negat opera refuzându-i oferta prin care Brâncuși ceda propriul atelier din Impasse Ronsin,​ precum și 200 de lucrări.​ Astfel, Brâncuși a avut parte mai întâi de recunoaștere internațională fiind ulterior “recuperat” de către statul român mai ales în scop propagandistic.

R.: Care sunt demersurile pe care le consideraţi oportune pentru includerea operelor lui Brâncuşi în patrimonial universal?

O.B.: Operele lui sunt deja parte a patrimoniului universal, deci nu mai este nevoie de vreun certificat sau atestat în plus, excepție făcând includerea ansamblului de la Târgu Jiu în patrimoniul UNESCO. În plus, experiențele triste din istoria recentă cu ansamblul de la Târgu-Jiu dovedesc că în România operele lui ar trebui puse sub strictă protecție,​ fiind vulnerabile în fața vandalismului și amatorismului. Mai importantă este, însă, dezvoltarea culturii artistice în România, așa încât Brâncuși să nu rămână un caz izolat​.

R.: În ce a constat “Procesul lui Brâncuşi”?

O.B.: Vă referiţi la procesul Brâncuși vs. serviciul vamal al SUA? În acel caz păsările lui Brâncuşi, ajunse in 1926 la vama SUA înaintea unei expoziţii la New York, nu au fost considerate ca fiind “opere de artă” (și deci scutite de taxe), ci au fost catalogate ca intrând la categoria “obiecte casnice și sanitare”. A urmat un proces pe care Brâncuși l-a câștigat într-un final, dar după suficiente umilințe. Cert este că, în cadrul acelui proces, la care au venit ca martori mari critici de artă ai vremii, s-a definit ceea ce numim azi arta modernă.

​R.: La finalul acestui interviu avem rugămintea să transmiteţi un mesaj tinerilor care nu au avut încă posibilitatea să-l înţeleagă pe Brâncuşi. Care este lecția pe care Constantin Brâncuși o oferă tinerilor din zilele noastre?

O.B.: Brâncuși nu dă lecții, ci inspiră. Tinerii să se lase inspirați să-și urmeze vocația și pasiunea. Să fie liberi precum Pasărea M​ăiastră.

Vladimir Adrian Costea și Echipa EUROSCOLA a CT Motru (autori)