Poveştile prind viaţă atunci când ai credinţă şi lupţi pentru destinul tău. Dovadă vie a acestui fapt este Andrada Maria Istratie, o adolescentă de doar 14 ani care a plecat de acasă de la vârsta de 11 ani pentru ca visul ei, acela de a deveni balerină, să prindă contur. Deşi sacrificiile sunt multe, iar munca pe măsură, copila nu se plânge niciodată. Are un singur ţel: acela de a ajunge pe marile scene ale lumii, chiar dacă preţul succesului este plătit, de multe ori, cu durere. În drumul său lung şi anevoios spre celebritate, Andrada are un sprijin necondiţionat: mama sa. Femeia i-a fost alături în orice clipă dorindu-şi, mai presus de cuvinte şi dragoste, ca fiica ei să îşi împlinească visul vieţii şi să ajungă să primească aplauze furtunoase pe scene din toată lumea.
Andrada Maria Istratie s-a născut la Craiova, dar a copilărit şi crescut la Târgu-Jiu. În prezent, adolescenta studiază la Liceul de Coregrafie ,,Floria Capsali” din Bucureşti. Dragostea pentru balet şi-a descoperit-o cu mulţi ani în urmă fiind vorba, mai degrabă, de mâna destinului.
Reporter: Cum ţi-ai descoperit această dragoste pentru balet? La ce vârstă şi cum a fost momentul?
Andrada Istratie: Când eram mai mică, am văzut la televizor un film de desene animate cu balerine şi atunci mi-au plăcut foarte mult costumele pe care le purtau. Aveau fustiţe rotunde şi poante şi îmi doream şi eu să port asemenea costume şi să mă ridic în vârfuri. Cred că aveam cinci sau şase ani. Apoi, în iarna care a urmat, am primit de Moş Crăciun un set cu primii paşi de balet. Este vorba de o bară din plastic, un covoraş pe care erau pictaţi primii paşi de balet şi două CD-uri cu lecţii de balet.
De ziua mea, în 28 februarie , mai exact, am primit de la mama o fustiţă de balet, un Tutu alb. Mi-a plăcut enorm şi chiar mă simţeam ca o mică balerină. Mai târziu, în clasa a II-a, mama a aflat că în oraş venise o balerină profesionistă care preda lecţii de balet. Atunci m-a înscris la doamna Liliana Tăbuş, şi la prima lecţie am ţinut şi pentru prima dată o pereche de poante în mână. Am simţit atunci că asta îmi doresc pentru viitor.
Reporter: De ce ai ales să urmezi o şcoală specializată în domeniul baletului?
Andrada Istratie: De ce am ales? Păi este simplu. Anii care au urmat, în care eu am luat lecţii de balet, m-au făcut să-l îndrăgesc şi mai mult. Apoi a mai fost şi mâna doamnei Liliana, care mi-a insuflat dragostea pentru artă, dar şi sprijinul mamei care m-a susţinut.
Cu multe sacrificii, părinţii încearcă să îi ofere Andradei tot ce este necesar pentru ca aceasta să evolueze într-un mod frumos. Graţioasă şi cu o eleganţă specifică balerinelor care reuşesc să umple sala la spectacol din întreaga lume, Andrada spune că deşi este greu, o ajută faptul că face totul cu dăruire.
Reporter: Cât de greu este să evoluezi în acest domeniu, departe de casă?
Andrada Istratie: Este foarte greu, mai ales când eşti departe de părinţi, aşa cum s-a întâmplat la mine. Eu am plecat de acasă la vârsta de 11 ani printre străini pentru a-mi urma visul de a ajunge o balerină de succes. Este un sacrificiu pe care l-am făcut şi pe care nu regret că l-am făcut. Sacrificiul a fost compensat cu faptul că acolo, la Bucureşti, fac ceea ce îmi place. Dacă faci ceva cu pasiune şi dăruire, atunci totul devine mai simplu şi mai uşor de suportat.
Mama a luptat pentru ca visul fiicei ei să se împlinească
Reporter: Ce spun părinţii tăi despre dragostea faţă de balet? Au fost de acord ca tu să îţi urmezi acest vis?
Andrada Istratie: Păi ce să spună? La început normal că nu au fost de acord, bine, în cazul tatălui meu care este mai rezervat. Mama a fost de acord cu mine şi m-a susţinut, pentru că, tot ea mi-a povestit că pe vremea când avea şapte ani, profesorii de la şcoala de gimnastică de la Deva au selectat-o pentru a deveni gimnastă, însă părinţii ei au fost împotrivă. Deci, cu ea a fost mai uşor, pentru că m-a susţinut, iar după o vară întreagă de negocieri, am reuşit să-l conving şi pe tatăl meu să mă lase să merg la Bucureşti. Cam greu dar, în final, rezultatul a contat.
Reporter: Care este cel mai frumos moment prin care ai trecut de când faci balet?
Andrada Istratie: Atunci când am urcat pentru prima dată pe scena Operei Naţionale Române. Am avut mari emoţii, dar a fost extraordinar de plăcut.
Reporter: Îţi doreşti să faci balet toată viaţa, ca şi meserie, sau ai vrea să lucrezi şi în alt domeniu în viitor?
Andrada Istratie: Deocamdată nu privesc aşa departe. Deocamdată îmi doresc să devin o balerină de succes, să dansez pe marile scene ale lumii, iar apoi să urmez UNATC-ul, ceva pe coregrafie, este ceea ce cred eu în momentul acesta.
Dorinţa Andradei de a ajunge pe aripile succesului în următorii ani trece de orice graniţă a vieţii. Adolescenta se lasă condusă şi de admiraţia faţă de una dintre cele mai apreciate balerine la nivel mondial, Alina Cojocaru, aceasta fiind membră a Şcolii de Balet din Marea Britanie.
Reporter: Care este cea mai mare dorinţă a ta, în momentul de faţă?
Andrada Istratie: Să dansez pe aceeaşi scenă cu Alina Cojocaru, o renumită balerină la nivel mondial.
Reporter: De ce o apreciezi pe Alina Cojocaru?
Andrada Istratie: O admir pentru fineţea ei, munca depusă de-a lungul anilor, pentru faptul că dansează cu atâta dăruire şi pasiune, respiră baletul, trăieşte pentru dans.
Reporter: De ce îţi este teamă în acest domeniu al dansului artistic?
Andrada Istratie: Să nu-mi rup picioarele, pentru că am nevoie de ele.
Din păcate, Andrada a pierdut şi şanse din cauza lipsei banilor. Pe lângă munca asiduă, dragostea şi dăruirea de care trebuie să dai dovadă în balet, ai nevoie şi de sprijin financiar. În cazul tinerei, dacă nu au avut posibilitatea să o ajute părinţii, oportunităţile s-au spulberat la acel moment.
Reporter: Care este ţelul tău? Unde vrei să ajungi?
Andrada Istratie: La Viena, însă deocamdată părinţii nu îşi permit să mă susţină financiar acolo. Aşa că mai aştept un an, până când părinţii vor putea, sper eu, să mă susţină financiar.
Reporter: Ce premii ai câştigat până acum şi la ce evenimente ai participat ca balerină?
Andrada Istratie: Păi, am obţinut locul I la Concursul Internaţional de la Bacău, Locul 16 la Campionatul Mondial de anul trecut, care s-a desfăşurat la Sibiu, şi m-am calificat pentru Croaţia, dar nu am putut merge din cauza faptului că nu am avut banii necesari să-mi plătesc cheltuielile cu transportul, cazarea şi masa precum şi taxele pentru concurs.
Reporter: Cum te vezi peste 10 ani?
Andrada Istratie: Peste zece ani , nu ştiu, sper că voi fi balerină atunci, iar apoi coregraf.
