Brâncuși, Brâncuși, Brâncuși…toată lumea vorbește despre Brâncuși. Toată lumea vorbește despre orașul lui Brâncuși, despre operele sale, despre dosarul UNESCO, despre „Atelierele Brâncuși”, despre modul în care trebuie să ne promovăm dar, de multe ori, abia ne găsim pe harta culturală a României.
Mulți mă vor contrazice, mulți îmi vor spune că nu am dreptate, mulți îmi vor zice să-mi văd de treaba mea, dar oare acești „mulți” sunt conștienți că în Târgu Jiu îl avem pe Brâncuși, iar undeva, nu departe de oraș, casa sculptorului, casa unde a văzut lumina zilei, mai are puțin și nu va mai exista?…Știu…avem alte lucruri de făcut…probabil să învățăm cum să trecem strada, deoarece la capitolul cum să ne promovăm deja am rămas corigenți…nu are rost să mai învățăm.
Este greu…probabil dacă nu am fi avut nimic știam cum să scoatem capul în lume, dar atunci când avem cu ce nu știm ce să facem…ne pierdem, nu ne concentrăm, iar turiștii care aleg să viziteze orașul nostru trebuie să se descurce singuri, noroc cu internetul care ne mai informează prin ce lume trăim.
Am fost la Muzeul Național de Artă al României unde există o încăpere dedicată lui Brâncuși. De admirat, însă această încăpere conține prea puțin despre Brâncuși, iar despre capodoperele de la Târgu Jiu mai nimic. Nu am văzut un pliant, o informație despre ceea ce ar putea însemna Gorjul pe harta culturală a României sau ce a însemnat Hobița pentru titanul sculpturii românești. Oare de ce nu se face un parteneriat cu acest muzeu prin care să ne promovăm reciproc…oare de ce?
Îl avem pe Brâncuși, dar nu știm ce să facem cu el…poate ne vor învăța străinii într-o bună zi. Până atunci, sălile vor fi mereu goale, în timp ce poze cu Brâncuși vor rula pe ecran, iar noi vom mai bifa o acțiune culturală. Păcat…nu îl merităm pe Brâncuși.
