Un muzeu dedicat pictorului religios Gheorghe Bărbulescu a fost inaugurat sâmbătă, 7 august, în oraşul Tismana, chiar în casa în care acesta a locuit şi creat.
Primarul oraşului Tismana, Marian Slivilescu, a dezvelit placa comemorativă de pe casa muzeu Gheorghe Bărbulescu, în care se află şi o expoziţie interesantă cu obiecte care i-au aparţinut artistului.
Cu această ocazie, a fost lansată şi cartea „Pictorul Gheorghe Bărbulescu”, care prezintă viaţa şi opera pictorului. Cartea este rodul muncii de cercetare a prof. dr. Ion Mocioi și juristul Florian Văideianu. Cei doi autori au reuşit să aducă la lumină şi să restituie memoriei viaţa unui om special, necunoscut până acum specialiștilor, care a rămas în uitarea vremurilor, deşi opera lui se găseşte în numeroase bisericile din Oltenia.
„Gheorghe Bărbulescu a pictat 62 de biserici. Ceremonia religioasă a avut loc în biserica din centrul localităţii care a fost pictată de Ghiţă Bărbulescu în anul 1902. Lansarea cărţii a avut loc în casa de cultură, iar etapa a treia constat în dezvelirea unei plăci comemorativă de pe casa în care a trăit. Într-o cameră fost amenajată o expoziţie cu desene, picturi şi obiecte personale care au aparţinut pictorilor”.
La manifestare a participat şi o delegaţie a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor Regina Maria.
Viața lui Gheorghe Bărbulescu
Numele pictorului, Gheorghe Bărbulescu, este pseudonimul lui Barbu D. Ghiță. S-a născut la data de 8 aprilie 1883 în satul Gemeni, comuna Dârvarii de Sus, județul Mehedinți.
Pictorul a mai avut o soră, Dinuța care a decedat la vârsta de 19 ani. Părinții Dincă și Ioana au fost țărani moșneni, care așa cum menționează autorii cărții, au crescut și educat pe cei doi copii în spiritul unei tradiționale familii de „plugari”.
Tatăl pictorului a participat la Războiul de Independență din 1877-1878, luptând la Plevna și la Smârdan. Gheorghe Bărbulescu urmează școala primară din sat și probabil o școală de ucenicie, unde a învațat tainele picturii bisericești de la pictorul Costache Petrescu, din Craiova.
Lucrează ca ucenic cu pictorul Costache Petrescu până în anul 1901 când câștigă prin licitație realizarea picturii la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Tismana. Biserica este sfințită în anul 1902. Aceasta a fost prima biserică pictată de Gh. Bărbulescu.
În anul 1902 a primit „Certificatul de pictor bisericesc” din partea Eparhiei Râmnicului Noul Severin. După ce a pictat biserica din Tismana, pictorului i-a plăcut foarte mult zona şi şi s-a stabilit aici. Gheorghe Bărbulescu, deși abia stabilit în Tismana, a pus bazele în anul 1903, alături de alți oameni de seamă ai comunei, a Băncii Populare „Viitorul săteanului” și a fost ales președinte al acesteia, calitate în care participă la Primul Congres al Băncilor Populare din România, ianuarie 1904, Focșani. Gheorghe Bărbulescu s-a căsătorit cu o tânără din localitate, Elena Cocârlău.
Pictorul avea la momentul căsătoriei 23 ani, iar aleasa lui 17 ani. După căsătorie, Gheorghe Bărbulescu se mută în casa miresei. Cei doi au avut șapte copii. A reușit să devină un om foarte respectat în comunitate. A participat la războaiele din 1913, și 1916-1919, ajungând sergent în armata română. A fost decorat de mai multe ori pentru faptele sale de vitejie, pentru ca în anul 1947 să primească titlul de veteran de război. A fost chiar primar al comunei Tismana în două rânduri 1938 și 1940.
După anul 1950 este considerat chiabur, acceptă cedarea tuturor bunurilor, face un an de închisoare pentru că, având moară, a măcinat o cantitate de boabe pentru o femeie săracă din sat, fără a percepe uiumul stabilit de autorități.
Un timp nu a mai avut voie să picteze biserici și astfel ajunge să trăiască în sărăcie. Reprimește ulterior acest drept și, pentru a-și asigura cele necesare traiului, neavând pensie, este nevoit să urce pe schele pentru a picta, până la venerabila vârstă de 83 de ani când pictează ultima biserică: Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Moi, județul Gorj, în anul 1966. De-a lungul carierei sale a realizat și lucrări laice și un mare număr de desene și icoane. Se stinge din viață la 22 martie 1969, în casa de la Tismana și este înmormântat în cimitirul Bisericii „Buna Vestire” din localitate.
