La data de 26 ianuarie 1896 Constantin Nazarie a fost hirotonit preot în Catedrala Episcopală din Roman, iar la sfârșitul acelui an a fost numit profesor și director al Seminarului Teologic din Roman. În anul școlar 1898-1899 a fost transferat în funcția de profesor și director, la Seminarul Central din București.
Protopopul Constantin Nazarie a funcţionat ca şef al Serviciului Religios al Armatei în gradul de colonel asimilat. În campania anilor 1916 – 1918, în baza ordinelor Marelui Stat Major, au fost mobilizaţi în total 252 de preoţi. La sfârşitul Războiului pentru Întregirea României, din totalul celor 204 preoţi mobilizaţi pe front, au fost, ca pierderi de război, un număr de 30 de preoţi, din care: 5 morţi, 6 răniţi și 19 dispăruţi.
Faptele de eroism ale preoţilor mobilizaţi şi aflaţi pe front în Războiul Întregirii Neamului au fost impresionante. Elocvent în acest sens este discursul rostit la data de 10 aprilie 1918, de către generalul Constantin Prezan, fost Şef al Statului Major General, aflat în vizită la Serviciul Religios:
„Preoţii şi-au făcut mai mult decât datoria şi este o cinste pentru cler, care alături de ostaşi, a dat mai mult decât i-am cerut noi pentru Ţară şi Neam.“