Biserica „Sfinţii Arhangheli” din Ceauru, comuna Băleşti, a fost ridicată în 1679 şi este una dintre cele mai vechi biserici de lemn în care încă se mai slujește din Gorj. Stilul arhitectural impresionează prin modul în care au fost realizate proscomidarul şi diaconiconul, precum şi prin motivele folosite, frânghia, dintele de lup, linia în zig-zag, motive cu semnificaţie simbolică. Valoare sa arhitecturală este mare și a fost cuprinsă în lista monumentelor istorice de patrimoniu.
O statistică a bisericilor de lemn din România înscrise în Lista 
Monumentelor Istorice arată că Gorjul se poate mândri ca fiind județul cu cele mai multe astfel de obiective de patrimoniu cultural național. În arhitectura religioasă din Gorj, bisericile din lemn mărturisesc despre o civilizaţie a lemnului cu rădăcini adânci în timp.
Făurite dintr-un material perisabil, prin grija micilor comunităţi locale, ele au dăinuit peste veacuri şi întâlnim astăzi construcţii de acest tip vechi de peste 300 de ani – Biserica de lemn „ Sfinţii Arhangheli”, Ceauru, comuna Băleşti, realizată în 1679, Biserica de lemn „Intrarea în Biserică” de la Slăvuţa, comuna Cruşeţ construită în 1684, la care se adaugă un număr însemnat de obiective de secol XVIII.
Lăcașul de cult de lemn din cătunul Arhoţi al satului Ceauru, din Bălești, este una dintre cele mai vechi biserici de acest tip care se mai găsesc pe plaiurile Gorjului! Poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
„În forma lor originară, bisericile de lemn din Gorj nu au clopotniţă peste pronaos, toate cele 45 de exemplare din secolele XVII-XVIII prezintă această caracteristică care încă se va păstra la edificiile construite la începutul secolului XIX cum sunt Sf. Arhangheli de la Baia de Fier, cătun Sohodol, Sf. Nicolae de la Negomir, cătun Curtişoara.
Apariţia acestui element se face simţită începând cu secolul XIX, când cele noi încep a se construi cu clopotniţă dispusă peste pronaos, iar exemplarelor vechi li se adaugă, uneori fără a influenţa şi asupra structurii acoperişului, alteori nu, lăcaşul destinat păstrării clopotului. Astfel s-a întâmplat la Cuvioasa Paraschiva Bâşnegi, Glodeni, comuna Bălăneşti, Sf. Arhangheli, Ceauru, Sf. Voievozi, Stolojani, ambele în comuna Băleşti”, spun specialiștii Direcției Județene pentru Cultură Gorj.
Încă se oficiază slujbe aici
Satul Ceauru are o vechime de peste 600 de ani, iar denumirea satului provine de la cuvântul „ceaurii”, care în limba turcă veche înseamnă „noroi”, „nămol”, dată fiind aşezarea geografică la confluenţa a şase ape curgătoare, Şuşiţa, Jaleşul, Jeleşul, Bistrița, Uncioaia şi Rasova.
În biserică încă se mai oficiază slujbe religioase. Micuțul lăcaș de cult impresionează prin bogăţia de crestături a pridvorului, dar și cu pictura interioară. Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meşterii care au realizat bisericile de lemn de pe raza județului Gorj.
Întreaga construcţie impresionează pornind de la modalitatea de îmbinare a bârnelor până la decorul stâlpilor din pridvor sau al uşilor de intrare, a încadramentelor acestora, dar şi migala cu care au împodobit cornişele sau decorul tălpilor de temelie.
„Forma de plan aparte, fruntarul pridvorului cu grinzile cosoroabei şi coloanele lui, ca şi elementul sculptural de pe arcul dublu din naos, toate tratate în stilul unui pretenţios baroc popular de evidentă sorginte cantacuzinească, au făcut obiectul a numeroase referiri, în studiile arhitectului amintit. Pictura pe pânză maruflată din pridvor şi din altar, şi ea operă a meşterilor zugravi din Băleşti, certifica că ultima refacere a monumentului avusese loc cam pe la mijlocul primei jumătăţi a secolului trecut”, scria, într-un studiu dedicat artei şi arhitecturii ctitoriilor de lemn din zona de dumbravă a Olteniei dr. arhitect Andrei Pănoiu.
„Aici ne găsim liniștea”
De sărbătorile mari multă lume plecată din Ceauru se întoarce acasă și se întâlnesc la comemorarea celor morți, în curtea bisericii, unde există și cimitirul.
„Avem parastase de făcut la sărbători. La Sfântul Petru am făcut și când mai este rânduit. Această biserică o știa și mama mea, iar eu am 67 de ani. Este veche, de tradiție, este locul unde ne găsim liniștea. Este micuță, dacă venim mulți la slujbă nu prea avem loc. Dar ne este dragă”, a spus o localnică. „Veneam aici și când eram copil.
Era mereu foarte frumos. Una este să mergi la slujbă într-o biserică mică, de lemn, alta într-una mare. Mă simt mai aproape de Dumnezeu aici, la Ceauru, decât la Catedrală, la București, unde locuiesc”, a spus un gorjean revenit acasă.
