Are 17 ani și chiar dacă se consideră un introvertit, râvnește după socializare. Mihai Soare este un tânăr olimpic al Colegiului Național „Tudor Vladimirescu” pasionat de matematică, informatică, științe și complet îndrăgostit de anii de liceu. Elevul CNTV încearcă să privească totul într-un mod cât mai logic și caută motive pentru fiecare întâmplare din viața sa. Nevoia de socializare l-a împins către Teatrul francofon „Artfran”, unde a pierdut nenumărate ore, dar cu folos, fiindcă a călătorit și a creat cele mai prețioase amintiri la festivalurile de teatru. Mihai Soare a obținut mai multe premii la olimpiadele de matematică, fizică, biologie, chimie și informatică. Este pasionat de științe de când se știe și tocmai de aceea a încercat să le includă cât mai mult în viața sa. Cel mai important lucru pentru el este să fie fericit și se folosește de toate resursele sale pentru a atinge acel sentiment. Tânărul olimpic se gândește să urmeze o carieră în medicină.
Reporter: Spune-mi cum se vede lumea prin ochii tăi?
Mihai Soare: Încerc să văd lumea într-un mod logic, să mă gândesc că sigur există un motiv pentru care viața decurge în modul în care decurge. De asemenea, nu înțeleg de ce ne este frică să spunem ce gândim, de ce majoritatea oamenilor sunt falși când pot să spună adevărul, chiar dacă doare și dacă îl spun într-un mod mai puțin frumos.
Reporter: Care este cel mai important/plăcut lucru care ți s-a întâmplat până acum?
Mihai Soare: Festivalul de teatru „Artscène Français” din Ghent, Belgia. În cele patru zile de festival mi-am creat mai multe amintiri plăcute decât credeam că este posibil.
Reporter: Știu că ești pasionat de cifre. De când ai această pasiune și cum o întreții?
Mihai S.: Pasiunea aceasta pentru matematică am avut-o încă din clasele primare, însă anul acesta s-a cam stins. Am încercat să mă focusez pe alte lucruri și am neglijat matematica, cel puțin la nivel de olimpiadă. Continui să mă pregătesc pentru examenul de Bacalaureat, însă nu se mai poate numi pasiune.
Rep.: Care ar fi materiile preferate de tine la școală și unde simți că ar trebui să muncești mai mult?
M.S.: Științele îmi plac cel mai mult, mai ales biologia, chimia și fizica. Simt că nu acord suficientă atenție chimiei și cred că asta ar trebui să fie o prioritate pentru mine, însă cel mai mare regret îl am în legătură cu româna. Chiar dacă este disciplină de BAC, nu sunt deloc serios când vine vorba de română, dar în clasa a XII-a totul va fi diferit.
Rep.: Ești olimpic național la matematică, dar ai participat și la alte olimpiade. Care sunt acelea și ce premii ai obținut până acum?
M.S.: În clasa a IX-a am obținut Premiul al doilea la Olimpiada Județeană de Informatică și Mențiune la Olimpiada Județeană de Fizică, iar anul acesta am obținut Mențiune la Olimpiada Județeană de Chimie și la cea de Biologie.
Rep.: Ce îți place și ce îți displace la viața de licean?
M.S.: Singurul lucru care îmi displace la viața de licean este că timpul trece mult prea repede. În rest, ador totul: prietenii, amintirile, nopțile de vară, petrecerile, chiar și micile conflicte, toate aceste aspecte fac anii de liceu cei mai frumoși ani (sau așa se zvonește).
Rep.: Povestește-mi o întâmplare amuzantă din viața ta.
M.S.: Cinci adolescenți într-un kart cu pedale în Belgia. Pornim greu din loc, unul dintre noi îl atenționează pe cel care era la volan în legătură cu un panou publicitar. Din spate se aude „davai, davai” (tot unul de-al nostru), iar când ne lovim inevitabil de panou, prietenul meu continuă cu „hooopa”. Proprietarul, nervos, vine la noi și începe să ne certe în flamandă. Partea cea mai bună, am filmat totul.
Rep.: Ce faci când nu ești la școală? Cu ce fel de activități îți ocupi timpul?
M.S.: Mă refugiez în muzică. Nu contează dacă sunt trist, vesel, plictisit, plin de energie sau dacă fac teme, muzica mă liniștește. De asemenea, având în vedere că trăim într-o lume sedentară, am încercat să-mi umplu timpul liber cu plimbări cu bicicleta sau pe jos.
Rep.: Cum a fost perioada în care ai făcut parte din trupa de teatru francofon a CNTV? Cum crezi că te-a ajutat? De ce ai renunțat?
M.S.: Chiar dacă am petrecut nenumărate ore în amfiteatrul școlii sau în Teatrul „Artfran”, nu consider că am dreptul să mă plâng. Datorită teatrului am cunoscut oameni minunați din țări, chiar și continente diferite, dar și adolescenți români cu care împărtășeam această pasiune. Festivalurile de teatru o să rămână pentru mine cele mai frumoase amintiri din liceu.
Rep.: Care sunt nemulțumirile tale legate de traiul în România?
M.S.: Poporul român este un popor neserios. Este un popor care întârzie, care își face treaba doar de dragul de a fi făcută, căruia nu îi pasă decât de reușita personală, dar care ar prefera să o obțină fără muncă. Mentalitatea este de vină, iar cei care gândesc diferit pleacă în străinătate în loc să încerce să schimbe ceva aici.
Rep.: Ce ai de gând să faci după absolvirea liceului? Ce facultate ai vrea să urmezi și ce meserie îți dorești?
M.S.: În momentul de față sunt destul de fixat pe medicină, dar până termin liceul mai este mult și cine știe ce idei îmi vor mai trece prin cap.
Rep.: Ce ai învățat de la cei mai în vârstă ca tine?
M.S.: Nimic nu se poate obține fără muncă și fără sacrificii, însă nu trebuie să sacrifici ceva la care ții cu adevărat doar pentru că nu găsești altă cale. Cel mai important în viață e să fii fericit, și ar trebui să faci tot ce-ți stă în putință pentru a realiza asta.
