A copilărit la Târgu-Jiu și a avut mereu rezultate excelente pe timpul anilor de studii. Bianca Rusescu are 27 de ani și este medic rezident pe Neurologie într-un spital de stat din Luxemburg. În ciuda faptului că orice manager de spital din străinătate și-ar dori ca medicul Rusescu să lucreze în subordinea sa, tânăra visează să revină acasă, chiar la Târgu-Jiu, după finalizarea rezidențiatului. Doctorița Rusescu speră să lucreze, în viitor, într-un spital modern, asemănător cu cele din străinătate, o unitate medicală unde medicii să aibă acces ușor la servicii de tip imagerie medicală sau la terapii scumpe. În interviul de mai jos vă invităm să aflați de la această tânără excepțională cum este să fii medic în Luxemburg și ce înseamnă să practici medicina într-o țară vestică europeană.
Reporter: Domnișoara doctor, vă rog să ne spuneți câte ceva despre dumneavoastră.
Bianca Rusescu: Am 27 de ani. M-am născut la Târgu-Jiu și tot aici mi-am petrecut întreaga perioadă a copilăriei și adolescenței. Am urmat cursurile Școlii Generale „Constantin Săvoiu”, iar liceul l-am absolvit la Colegiul Național „Tudor Vladimirescu”, urmând tradiția familiei. Atât părinții, cât și frații mei au absolvit același liceu. În perioada liceului am avut șansa unor profesori extraordinari, nu numai la materiile de profil (matematică-informatică), ci la toate celelalte discipline. Lor le datorez aproape în totalitate bagajul de cunoștințe și deprinderi pe care le-am acumulat în acea frumoasă perioadă a vieții.
Rep.: Cum ați ales medicina?
B.R.: În mod special mi-a marcat, însă, destinul doamna profesoară de biologie Camelia Anton, căreia îi voi fi mereu recunoscătoare pentru faptul că m-a îndreptat cu pași mărunți, dar siguri, către medicină. M-a făcut să iubesc biologia și să îmi doresc să fac performanță în acest domeniu, astfel că am participat an de an la olimpiadele școlare de biologie.
La finalul celor patru ani de liceu, în urma rezultatelor de la olimpiade, am obținut un loc la Universitatea de Medicină din Cluj-Napoca și nu am stat pe gânduri. Mi-am luat dosarul și m-am dus la înscrieri.
Rep.: Ați absolvit medicina la Cluj Napoca și acum sunteți rezident în Luxemburg. Cum a fost examenul de rezidențiat sau, mai bine zis, cum ați ajuns aici?
B.R.: În timpul facultății am plecat cu o bursă Erasmus, timp de un an, în Köln, Germania. Universitatea din Köln oferea unele stagii chiar în afara granițelor, așa că am profitat de ocazie. Îmi doream să văd și să învăț cât mai mult. Am ajuns, astfel, din întâmplare, în Luxemburg, printr-un astfel de stagiu, și mi-a plăcut atât de mult încât am decis să mă întorc aici.
Rep.: Vorbiți-ne despre spitalul în care activați.
B.R.: Momentan locuiesc în Luxemburg și lucrez la unul din spitalele de stat din același oraș, ca și medic rezident. Spitalul este de dimensiune medie și conține toate departamentele, începând de la secțiile obligatorii, precum Unitatea de Primire Urgențe, Chirurgie, Ginecologie, și Medicina Internă până la servicii de tip Neurochirurgie și Neurologie. Calitatea actului medical este bună, ca în orice spital vestic european, însă interesantă este organizarea serviciilor sociale.
Pacienții care păstrează sechele de invaliditate în urma diverselor boli și familiile lor sunt foarte bine îngrijite și li se oferă diverse alternative pentru a se readapta la vechiul loc de muncă, la vechiul domiciliu alături de familie sau sunt orientați către structuri specializate, capabile să le ofere supravegherea și îngrijirile necesare post-spitalizare.
Există centre de reeducare bine puse la punct ce reușesc să redea autonomia multora dintre pacienți. Se obține, astfel, reintegrarea socială a unei mari părți dintre pacienți. Sigur, probabil se investesc resurse importante pentru a obține un astfel de sistem bine pus la punct. 
Rep.: Vă veți muta din acest spital?
B.R.: Voi schimba, totuși, spitalul în viitorul apropiat, din noiembrie voi lucra în Elveția. Deși am învățat foarte multe aici, consider că în perioada rezidențiatului trebuie alternat locul de practică, astfel încât, la final, să cunoști mai multe tipuri de gândire medicală și să ai o viziune completă asupra abordării pacientului.
Rep.: Ce specializare v-ați ales? Ce motive ați avut?
B.R.: Am ales Neurologia, fiind fascinată încă din facultate de componenta teoretică a acestei specialități. Sunt doar în anul II de rezidențiat și mai am multe de învățat, dar cred că am făcut o alegere bună. Este un domeniu în continuă dezvoltare care îți oferă șansa de a învăța ceva nou în fiecare zi.
Rep.: Cum este privit un medic rezident român în Luxemburg?
B.R.: La fel ca unul grec, italian, belgian. Nu mi se pare că ar exista diferențe de percepție. Sunt toți la fel de bine primiți atunci când sunt serioși și lucrează cu simț de răspundere.
Rep.: Cum este să fii medic în Luxemburg?
B.R.: Să fii medic în Luxemburg înseamnă a practica medicina într-o țară vestică europeană, asemeni Germaniei sau Franței. Diferența față de România este limba vorbită, precum și resursele de diagnosticare și cele terapeutice de care dispui într-un astfel de spital. Nu am profesat în țară ca și rezident și nu pot compara foarte bine cele două sisteme, dar realizez, totuși, că aici avem acces destul de ușor la servicii de tip imagerie medicală sau la terapii scumpe, ceea ce facilitează munca zilnică a medicilor.
Rep.: Ați copilărit la Gorj. Ce ați spune despre o reîntoarcere acasă, ca medic?
B.R.: Da, am avut o copilărie frumoasă în Orașul lui Brâncuși și dacă aș alege să mă nasc a două oară, tot aici aș vrea să mă regăsesc. Pentru moment, am ales să îmi fac formarea de rezident în afara țării, cu speranța, însă, că între timp să se pună la punct centre moderne de neurologie acută și să mă pot întoarce în țară cu experiența acumulată în străinătate. Mi-aș dori să mă întorc în Gorj ca medic specialist, însă într-un spital modernizat. Sper ca în anii ce urmează să se facă din ce în ce mai multe investiții în sistemul de sănătate și să ne întoarcem, rând pe rând, acasă.
Rep.: În opinia dumneavoastră, ce înseamnă să fii medic în România? Care sunt cele mai grave probleme ale sistemului medical din România?
B.R.: N-aș știi să vă spun care sunt problemele cele mai grave ale sistemului medical românesc. Sunt destul de multe. Cred că totul pleacă de la problemele financiare cu care se confruntă sistemul de sănătate din România. Am remarcat, însă, în ultima vreme lucruri pozitive, în sensul că oameni tineri și capabili din generația mea devin factori de decizie în domeniul sănătății. Unii dintre colegii mai mari pe care îi cunosc și în care am mare încredere sunt acum secretari de stat sau consilieri în cadrul Ministerului Sănătății. Mă bucură enorm să văd astfel de schimbări și am convingerea că în câțiva ani lucrurile se vor ameliora și ne vom întoarce în țară pentru a contribui la schimbarea în bine. 
Rep.: Aveți vreun sfat pentru tinerii care își doresc o carieră în medicină, în România?
B.R.: Eu sunt încă la început de drum. Probabil că sfatul unor colegi rezidenți în an mai mare sau al unor medici specialiști ar fi mult mai de preț. Până acum, din experiența acumulată, pot să spun că nu mi-am pierdut entuziasmul și rămân adepta principiului că munca își are răsplata ei. Nu îi sfătuiesc decât să își urmeze visul și să nu se lase niciodată descurajați!
