Maria Antonescu, soția Mareșalului Ion Antonescu, a fost președinta Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale. Organizația avea scopul „de a alina suferințele ostașilor ce și-au lăsat părți din trupurile lor pe câmpul de luptă, de a șterge lacrimile văduvelor”, iar în rândurile gorjenilor, chemarea doamnei Maria Mareșal Antonescu a avut ecou! Aceasta a venit prima dată în Gorj în 1942, pentru a mulțumi gorjencelor pentru implicarea de care dăduseră dovadă și mai târziu în 1944, s-a refugiat în Gorj-la Târgu-Jiu, însă în satul Negoiești din Prigoria a fost arestată.
Pe data de 17 august 1942 a venit Maria Mareșal Antonescu pentru prima dată în Gorj, scria Alexandru Doru Șerban în volumul „Vremelnic trecător prin Gorj” din 2008. Era președinta Consiliului Central de Patronaj al Operelor Sociale și venea să le mulțumească femeilor din Gorj pentru implicarea în ajutorarea celor întorși de pe front, a văduvelor. „Pe aeroportul de la Preajba, amenajat în martie 1940 cu piste pentru zboruri militarilor, au aterizat Maria Mareșal Antonescu, Veturia Goga, soția lui Octavian Goga, soția ministrului Muncii (…) Oaspeții au fost așteptați de prefect și de un grup de doamne de vază (…) La întrunirea de la Prefectură, conducătorul județului Theodor Graur și primarul Mitescu au prezentat Mariei Mareșal Antonescu depozitul de obiecte colectate de la populație. Maria Antonescu a lăudat pe aceia care au contribuit la strângerea obiectelor destinate luptătorilor de pe front”, scria Al. Doru Șerban. Gorjencele merituoase care au pus umărul la buna desfășurare a campaniei de ajutorare au primit din partea Mariei Mareșal Antonescu „Crucea Meritului Sanitar”, acordată de Rege. Înainte să plece spre Valea Jiului, Maria Antonescu i-a sfătuit pe gorjeni să „înființeze o cantină pentru intelectualii din orașul Târgu-Jiu și cât mai multe școli de gospodărie țărănească în Județ”.
A doua vizită în Gorj a fost în condiții dramatice: soțul său fusese arestat, iar Maria Mareșal Antonescu a plecat spre Târgu-Jiu când au aflat că trupele armatei rusești se îndreptau spre București. Era 2 septembrie 1944. La Târgu-Jiu, Maria Mareșal Antonescu și soția poetului Goga, care o însoțea, au fost găzduite de Natalia Iunian, până când au auzit că armatele de eliberare rusești se apropiau de oraș. „Starea de sănătate a Mariei Antonescu devenise precară, căci nu mânca nimic și fuma tot timpul. În aceeași perioadă, refugiați în Gorj, la Dobrița, erau și Regele Mihai și Regina Mamă. Maria Antonescu i-a scris Reginei o scrisoare, rugând-o s-o informeze despre soarta Mareșalului Antonescu și s-o ocrotească. Regina i-a răspuns brutal, refuzând-o”, a scris Al. Doru Șerban în volumul mai sus amintit.
Drept urmare, Maria Mareșal Antonescu și Veturia Goga s-au retras spre munte, unele documente amintind de comuna Prigoria. A fost arestată la scurt timp. „La Târgu-Jiu a fost predată unor ofițeri ruși, care au dus-o într-o casă particulară, iar a doua zi la București. La Prigoria, în satul Negoiești a stat Maria Mareșal Antonescu, la doamna Staicu, soția boierului din zonă, fiind arestată după câteva săptămâni. (…)”. Viața sa a fost tragică din momentul arestării, marcată de perioada petrecută după gratii, execuția mareșalului Antonescu, greutăți. Din 1955, i-a fost impus domiciliu forțat în județul Ialomița, iar boala sa de inimă și starea de sănătate, în general, i s-au agravat. A decedat în octombrie 1964.
