Un obiectiv important din județul Vâlcea, aflat la vreo 5 km de orașul Horezu, este Mânăstirea Hurezi, înscrisă în patrimoniul UNESCO din anul 1993. Mânăstirea a fost ctitorită de către domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), astăzi fiind un monument de interes național.
Mânăstirea se află situată la poalele Munților Căpățânii, se întinde pe o suprafață de trei hectare, întreg ansamblul său, și cuprinde biserica principală, biserica Bolnița, ctitorită de către soția domnitorului Constantin Brâncoveanu, doamna Maria, și a fost ridicată în anul 1696. Biserica a fost zugrăvită de Preda Nicolae și Ianache. Trebuie precizat faptul că lucrările de construcție și decorare ale ansamblului au fost date spre supraveghere lui Pârvu Cantacuzino, vărul primar al domnitorului, iar după moartea acestuia în anul 1691, este numit ispravnic Cernica Știrbei, fost mare armaș.
La o distanță de 50 de m, față de biserică, se află Schitul Sfinților Apostoli, ctitorit de către starețul Ioan Arhimandritul în 1698 şi zugrăvită de Iosif şi Ioan în 1700, precum şi Schitul Sfântul Ştefan, având numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 şi zugrăvit de Ianache, Istrate şi Harinte, conform http://www.romanianmonasteries.org.
Numele mănăstirii vine de la huhurezi, o specie de păsări răpitoare de noapte. Potrivit legendei, meşterii care se ocupau de construcţia mănăstirii lucrau doar pe timpul nopţii, de teama turcilor, astfel auzeau cântând huhurezii.
Totodată, trebuie spus faptul că a fost un important centru cultural ce a găzduit o bibliotecă valoroasă, peste 4.000 de volume fiind păstrate până astăzi. Printre acestea se regăseşte „Odiseea” lui Homer, tipărită la Basel în 1541, sau „Tragediile” lui Euripide, tipărită în 1551. O perioadă însemnată, şcoala de copiere a manuscriselor a funcţionat în afara Mănăstirii, asemenea şcolii de sculptură şi pictură, potrivit unescoinromania.ro. Stilul brâncovenesc a expus sculptura ca o anticameră frumoasă a picturii, pentru că în tradiţia bizantină, sculptura nu îndeplinea un rol religios.
Deschiderea faţă de influenţele occidentale a fost încurajată de legăturile personale ale lui Constantin Brâncoveanu cu diferite case regale din Europa. Drept urmare, în 1695, Constantin Brâncoveanu a primit titlul de prinţ al Imperiului Romano-German.
