Gorjenii pot afla o serie de lucruri inedite din istoria orașului Novaci datorită unor informații oferite chiar de publicația „Novăceanul” ce aparține administrației din localitate. De aici am aflat informații neștiute despre locul care a devenit oraș din anul 1968. În acest loc, turiștii pot vizita locuri precum: Rezervatia Parâng-Novaci (2000 ha); Padurea de molid de la Macaria (400 ha); Padurea de fag de la Macaria (150 ha); Padurea Barcului (25 ha); Biserica din lemn cu hramul „Sfantul Dumitru” (secolul 18) și o biserica din zid construită în 1936; Biserica din lemn, cu hramul „Sfintii Voievozi” (1758) și o biserică din zid construită în 1993, satul Hirisesti; Biserica din lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1834), satul Bercesti.
Printre lucrurile consemnate, din istoria acestui oraș, aflăm că una dintre cele mai puternice unități economice a funcţionat în Novaci până după Evenimentele din Decembrie 1989, fiind vorba despre U.F.E.T Novaci care se ocupa cu exploatarea, transportul şi industrializarea masei lemnoase de pe versantul sudic al Parângului. U.F.E.T Novaci a luat fiinţă în anul 1960.
Până atunci, timp de 10 ani, în Novaci a funcţionat un sector de exploatare a masei lemnoase din bazinul Gilortului care aparţinea de I.P.E.I.L Târgu-Jiu şi o fabrică de cherestea, amplasată la ieşirea râului Gilort din munţi, construită de Banca Populară ,,Gilortul’’.
De asemenea, în anul 1953, în Novaci a luat fiinţă o unitate de tâmplărie, la care erau angajaţi doar cinci tâmplari. Această unitate s-a dezvoltat continuu, urmare a materiei prime existente, cât şi a forţei de muncă provenită de la vechea Şcoală de Meserii Novaci, înfiinţată la începutul secolului al XX-lea.
Alăturea de secţia tâmplărie, care producea uşi şi ferestre pentru construcţii, în anul 1970 a luat fiinţă şi o secţie de lăcătuşerie-metalurgie, fapt ce a determinat diversificarea producţiei unităţii, mărirea numărului de muncitori şi sporirea volumului de producţie al acesteia.
Clădirea din centrul oraşului în care funcţionează astăzi diverse unităţi aparţine Cooperativei de Consum Novaci. Această clădire a fost dată în folosinţă în aprilie 1973 şi era destinată desfacerii produselor comerciale necesare populaţiei locale.
Totodată, clădirea veche a Şcolii Gimnaziale Novaci, dată în folosinţă în toamna anului 1933 a purtat denumirea ,,Alexandru Ioan Cuza’’. Nu înţelegem de ce s-a renunţat la această denumire şi mai ales, nu înţelegem de ce se vehiculează atribuirea altei denumiri, fiindcă, Alexandru Ioan Cuza nu a fost o oarecare personalitate în istoria României.
Un alt lucru interesant este că până în anul 1955, când s-a generalizat învăţământul de şapte ani, în Novaci funcţiona doar o singură instituţie şcolară cu clasele 1 – 7, instituţie ale cărei cursuri erau frecventate atât de copiii din localitate, cât şi de către cei din satele şi comunele vecine.
Pe măsura dezvoltării învăţământului, în Novaci s-a extins şi reţeaua de unităţi şcolare. Astfel, în anul 1952 s-a construit Şcoala Huluba, în 1953, localul de şcoală din Satul Siteşti, în 1960, localul de şcoală din Satul Hirişeşti şi în 1962, localul de şcoală de la Măceşi. Toate funcţionau cu clasele 1 – 4. În 1968 a fost dat în folosinţă noul local de şcoală la Pociovaliştea, iar în 1969, noul local al Liceului Novaci.
Iar dacă amintim de Novaciul de odinioară, trebuie să precizăm și că la 1 septembrie 1974 a luat fiinţă fosta ,,Casă a Pionierilor’’, cu cercuri de radio, balet, acordeon, carturi. Astăzi, fosta Casă a Pionierilor funcţionează sub denumirea de Clubul Copiilor, în fosta clădire a Şcolii de 4 ani de pe Strada Rânca. Un alt lucru important este că Novaciul a fost prezent în viaţa politică a ţării încă din secolul al XIX -lea. Să ne amintim că novăceanul Ion Roibu a fost deputat în Divanul ad-hoc în anul 1857 şi că pe lângă multe propuneri pentru îmbunătăţirea vieţii păstorilor, Ion Roibu a votat şi pentru Unire.
