Schitul Locurele, care se află la aproximativ cinci kilometri de cunoscuta Mănăstire Lainici de pe Defileul Jiului, este alimentat cu energie electrică de la soare. Lăcașul sfânt se află în inima pădurii, astfel că nu există rețea de alimentare cu energie electrică. Din acest motiv a fost electrificat cu o instalaţie cu panouri fotovoltaice. În urmă cu aproximativ zece ani, călugărul Firmilian, licențiat în fizică atomică, care viețuia la schit de aproximativ 12 ani, și-a folosit cunoștințele tehnice și a reușit să pună în funcțiune un sistem de alimentare cu energie electrică pe baza panourilor fotovoltaice, care funcționează foarte bine și astăzi.
Cum a fost înființat Schitul Locurele
Schitul Locurele aparține de Mănăstirea Lainici. Lăcașul de cult a fost înființat în secolul al XIX-lea ca urmarea a unei minuni. Lupu Stolojan, ajuns la bătrâneţe şi rămas văduv, s-a hotărât să se călugărească. A intrat în monahism cu numele Luca și a slujit la Schitul Cioclovina de Sus.
Pe data de 6 august 1849, părintele Luca a plecat de la schit spre Mănăstirea Tismana, unde dorea să slujească cu ocazia praznicului Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos. Pe drum i s-ar fi arătat lumină albă, iar un glas i-a spus să plece până la un râu mare dinspre răsărit şi să caute în susul lui, iar la Muntele Gropul să înalţe jertfelnic de închinare.
Un copil l-a dus la locul căutat
După ce s-a spovedit şi s-a sfătuit cu duhovnicul şi cu stareţul, a înţeles că vedenia a fost de la Dumnezeu şi a plecat să caute acel loc şi să facă ce i se poruncise. Timp de câteva luni a umblat prin toate locurile de pe munţii din lungul Jiului, căci acesta era râul mare la răsărit de Tismana. Obosit şi deznădăjduit, s-a dus la Schitul Lainici să se odihnească şi să-şi mai ia ceva hrană de drum. După o noapte de odihnă, a pornit din nou în căutarea locului. Cam după o oră a întâlnit un copil care mâna câteva oi. Pentru că văzuse numai păduri de fag, iar oile nu aveau ce paşte, l-a întrebat pe copil unde duce oile la păscut. Copilul i-a răspuns că sunt mai sus nişte «locurele». Părintele l-a urmat şi după încă o oră de mers au ajuns într-o poiană largă, cu iarbă verde şi mătăsoasă şi scăldată de lumina soarelui. Puţin mai departe a găsit şi un izvor cu apă limpede şi rece. Tot de la copil a aflat că muntele pe care se afla poiana de la Locurele se numeşte „Gropul” şi atunci a înţeles că acesta era locul unde i se poruncise să înalţe schitul“.
Când a fost ridicat schitul
Părintele Luca s-a întors acasă și și-a vândut averea, pentur a cumpăra poiana de la Locurele de la cei care o aveau în proprietate. Între anii 1850-1852, ajutat de un alt preot, Contandin Cărtianu, a construit o biserică de lemn şi câteva chilii. Ulterior, Părintele Constandin Cărtianu s-a călugărit şi el la schit, cu numele Cleopa. Luca şi Cleopa sunt numele celor doi ucenici ai Mântuitorului care L-au întâlnit după Înviere pe drumul spre Emaus.
